4282..Estompa

  Nici nu-I EL cunoscut cum trebuie, e mușamalizată aflarea SA corectă printre oameni, ci minciuna e mult slăvită. De fapt EL așa și vrea, nu-L merităm și încă nu ne-am dat pe deplin seama de ceea ce e necesar a fi în raport de EL, natură și noi înșine. O educație clară și fermă cu adevărat de ne tăgăduit de la un moment ales de SUS aci jos, în continuare dezmeticindu-ne.
  De-a fir-a-păr cu toții nu la grămadă, ci-n concordanță cu cerințe ce acuma nu ne sînt la îndemînă, nu știm multe și-i tare de aflat. Cînd va fi dezlegarea înfăptuită pentru fiecare pe îndelete, de nu vom mai putea mișca ne corespunzător între noi, natură și mai ales știindu-L. Cît mai ferm și clar cine E EL Dumnezeu și nu alte închipuiri false bazaconii ce încă bîntuie omenirea.
  Amintirile toate ale viețuirii trecute, în neregulă, se vor estompa cu vremea luîndu-le locul cele necesare cu adevărat și încă nebănuite.

3999...Neîmpăcați cu neputința umană

  Deci musulmani veniți-vă în firea umană dată, corectă abandonați pornirile intolerante. Fiți oamenii ce EL ne tot cere a fi cu binele mereu în față și morali, nu puteți, luptați cu voi înșivă! În fața LUI nu-I de glumă într-o continuă răutate părtași la urîte gînduri, vorbe și fapte. Să știți și voi ca absolut oricine de pe Pămînt că Satana-i un fiu al SĂU cu EL în CER și acuma.
  Nu cum îl tot huliți voi nedrepților și neputincioșilor înspre ceea ce ne tot cere EL nouă. Să vă purtați prietenește chiar într-o conlucrare camaraderească cu toți oamenii Pămîntului. Binelui să-i dați voie să vi se întoarcă cît mai acătării mereu și de dragoste să nu uitați. Firească demnă între oamenii Terrei și-n natură cumsecade fermi și corecți.
  Neîmpăcați cu neputința umană, ci luptînd a fi demni în fața LUI și-ntre noi toți.

3954...Ne ține din scurt să știm că altă cale nu avem.

  Trebuie să ne stîrnească entuziasmul, curiozitatea bună aflarea LUI corectă. Împreună cu înlocuirea felului de a fi al nostru cum ne tot cere EL, să-I fim. Alăturîndu-ne LUI cum ne pretinde, fiindu-ne și nouă de ajutor înspre firescul uitat. Din varii motive majoritatea necuviincioase față de EL și noi, neomenește încă și azi.
  Ne găsindu-ne pe noi înșine și aflînd tot piedicile puse de viață, de nu știm ce vrem. De fapt nu știm de foarte multă vreme, porniți înspre rele și urîte gînduri, vorbe și fapte. Înlocuindu-L cu iluzii nedrepte LUI și nouă într-o vreme ce-L supărasem. Nemulțumit de noi, s-o îndepărtat și noi de EL, aflîndu-ne și azi tot așa, necuviincioșii.
  Datori totuși LUI, care ne ține din scurt să știm că altă cale nu avem, orice am face.

3913...Nu ai ac de cojocul ei.

  Ce să-i faci dacă se știe că între credință și prostie e o prăpastie, dar o ales prostia omenirea. Că aflarea SA corectă și urmarea LUI nu-I posibilă întorcîndu-I spatele continuu. Nici între oameni nu sîntem cumsecade și drepți și nici de EL nu știe lumea mai nimica în așa nepăsare. De EL și Lumea SA, ci de cîte închipuiri urîțind și înrăind populațiile în neștire.
  Nici vorbă de credința în EL, ci-n diverse religii străine de EL și urmările-s cunoscute. Și azi lumea-i în părăsire la nivel de indivizi peste tot, cu toată cunoașterea. Ce luptă pentru supraviețuire, sănătatea și altele îs alterate de neputința. De a-I fi în față cum ne tot dorește și noi încăpăținați alegem să nu-I facem față, ci spate!!
  Ce să-i faci la așa lume necuviincioasă deocamdată, nici s-o lași dar nici nu ai ac de cojocul ei, fără EL.

3740..Că nu-i încotro oameni ai planetei Pămînt

  Deci se impune dezmeticirea cît mai corectă între noi, dovedindu-ne apți de a-L ști corect. Conștienți că-L nemulțumim prin necredință și nedreptatea ce-o tot înfăptuim pe Pămînt cît sîntem. Imorali și înrăiți din propria inițiativă, să ne potolim cum ne cere. Cu încetul să uităm nedreptatea prin religiile ce nu-L recunosc doar pe EL Singurul din CER Dumnezeu.
  Altă cale nu-i de nici de mijloc, destul cu neroziile și prostirea omenirii, opriți-vă! Doar de EL să Știm cît putem pentru început, cît e VT cu cît pricepem azi bine. Orice nepricepere, de putem să ne-o explicăm cu EL în sinea nostră, ne va ajuta. Și-n cazul neputințelor sociale și familiale, să ne îmbunătățim cu bun-simț și cumințire.
  Că nu-i încotro oameni ai planetei Pămînt, nu ne mai dă mult timp de trîndăvire în neștiință.

2569.Dar încă sîntem în baremul SĂU de toleranță

  Civilizația și asta e muritoare ca toate celelalte, de nu-și vine în fire, corectă și cu fața la EL. Ne așteptă să ne revenim la ceea ce trebuia mai demult, dar încă sîntem în baremul SĂU. Și ne vom urma îndreptarea preconizată și despre EL să știm realitatea SA adevărată. Cît se poate ști pe Pămînt în condițiile de azi, cînd încă „spiritualitatea” nu-L lasă să fie știut corect de omenire.
  Se vede că mereu omenirii, I-o dat prin diverși, să-i amintească de EL și de dreptatea necesară. Dar nu s-o vrut și încă tot la fel, tot nu se dorește îndreptarea necesară lumii. Încă nedreaptă tare și fără EL și fără cumsecădenia necesară ca să putem răzbi înspre ce ne trebuie. Și nici nu știm și nici nu prea căutăm a ști, ci în nedreptate ne complăcem de vreme multă.
  Nu-i plăcut știind cîte ceva mai acătării, să te tot bagi în treburile mulțimilor nedrepte. Că-i cam lucru de pomană și te iau drept cine te crezi, de-i cam cauți a îndruma. Înghesuiala și lipsa bunului-simț, nu-i de dorit și mai e cale pînă se va întrema civilizația necesară lumii acesteia, încă fără EL.

2331.Aflîndu-ne calea demnă, cu adevărat de urmat

  Întîi de toate ni se cere cunoașterea de sine, corectă, deplină, nu-i ușoară. Și doar după aceea cu îndreptarea sîntem porniți a face minuni cu noi înșine. Aflîndu-ne o cale demnă și cu adevărat de urmat înspre îndreptarea cerută. Mai e de aflat despre EL ce se poate mai corect, mulțumindu-ne doar cînd îL vom simți cum trebuie. Că-i multă nedreptate la adresa LUI, s-o aflăm și înlătura, aflîndu-L corect.
  Mulți nici nu-și dau seama cît îs de nefericiți îs și ce trebuie să facă să-și revie. Poate niciodată nu au aflat bucuria împlinirii, fericirii, trebuie s-o învețe cu răbdare. Și tenacitatea curajosului începător în îndreptarea firii și împrejurimilor. Tăind toate punțile nedreptății agresive, toate legăturile cu fărădelegea, răutatea și urîtul.
 Doar cu binele și dreptatea și calea LUI înspre aflarea vieții cumsecade, ni-i salvarea.

2280.Nu de al nedrepților închipuiri ce-s morți vechi

  Să nu ne lăsăm numai în voia LUI, că nu pentru asta ne-o dat să fim pe Pămînt. Ci prin muncă și dezvoltarea noastră bună, corectă, ținînd cont de EL. Nu de al nedrepților închipuiri ce-s morți vechi ori mai noi, zeificați pe nedrept de oameni aflați în fărădelegea SA. Părăsiți, plătesc de-a valma, inițiatori și gură-cască, ratîndu-și viața, pentru care-s dați pe Pămînt.
  Adica să-L știe corect, deocamdată că evoluăm continuu. Și cum trebuie între oameni, moralizați înspre bine și util nouă tuturora, fără ură și invidie ci cu bună-purtare. Deci EL ne-o investit pe Pămînt cu minte și spirit Divin, dar să ne acomodăm condițiilor de aici, ne stricînd echilibre milenare ale naturii date. Să ne însoțească mereu în colaborare reciprocă, natura fiindu-I mai apropiată decît noi LUI. Nu cum acuma omul nu ține cont de mediu înconjurător, dezechilibrîndu-l mereu de un timp.
   Și plătește, că spre deosebire de EL, ce ne rabdă multe, natura are dezlegare de la EL, cînd întrecem măsura ce ne apără, să ne scuture pentru a ne învăța ceva minte. Dar e greu în așa nedreptate continuă, fără Baza vieții în vigoare în lume, ci fărădelegea în EL, ci în necurații morți. Fără pic de respect în fața noastră cum am fost dați să ne dezvoltăm cumsecade și cu EL în gînd.

2120.Ce-i azi dominantă spre neantul lumii

   Și să ne înfăptuim acea izbîndă deosebită a noastră, în noua cunoaștere bună și corectă. Nu în nedreptatea firească de pretutindeni, ce-i azi dominantă, spre neantul lumii. Ca niște nisipuri mișcătoare, învolburate de nelegiurile vremii, amenințătoare. Ce ne înfricoșează, ori nu, de sîntem din ea, lumescul nefiresc adevărului SĂU și nouă.
   Sîntem sub tot felul de influiențe, benefice ori nu, influiețe ce nici nu ni le închipuim. Fac parte din viața noastră, nu le simțim ca atare, ci că așa-i viața normală. Și nu-i, dar nu ne putem sustrage influiețelor lor. De am trăi în turnuri de sticlă izolate de lume și tot am fi înrîuriți de cîte nici nu știm. Așa-i lumea noastră a oamenilor, cu riscuri și de-o parte și de alta.
  Siliți să ne implicăm în diferite înfăptuiri, ce-s curente pe Pămînt. În rezonanță cu universul ori ba, nu știm, doar SUS se știe. Cum ziceam nu ne putem sustrage lumii în care sîntem parte componentă. Numai zeii se pot izola și nepăsători pot fi pretutindeni, cum doresc după alte principii necunoscute nouă, pămîntenii.