3870...Trecîndu-ne fără viața dată

  EL Este știut mai bine ori mai puțin deslușit, dar E Undeva și ne așteptăm să fie. Rău e că ne-am creat fiind așa, înstrăinări de EL, așa îndepărtări ce se tot cască nemiloase. Nemilos E și EL cu noi, de ce oare nu-L urmăm și așa ne ținem de tare prostiți? Ușor de unele și altele, nici nu-L găsim așa la îndemînă decît minciuna. Fărădelegea, ce lucru curios EL o tolerează încă destul că nu reușim unii și alții.
  Să-L facem a ne aproba demersul care-i firav, dar ăsta e de vreme ce EL nu curmă neputința. Ce o tot dă-nainte cu tărie contra LUI și EL are numai grija părăsirilor. Cînd le consideră CER-ul și noi constatăm nevolnicia, de ce oare e așa? Și nu se rupe pisica de acolo SUS o dată pentru totdeauna, știind ce-i cu noi. Mai acătării și ne mai fiind așa împuținați și răzvrătiți contra Adevărului SĂU Unic.
  În viața fără EL și EL acolo însingurat de noi trecîndu-ne degeaba pe aicea fără viața dată.

3265.Nu-I permisiv cam deloc, distanța și răceala unei lumini ce-o credem ascunsă nouă

  Sîntem cei mai cei de pe Pămînt, ne-am și distanțat față de restul vietăților, așa sîntem dați. Și totuși se așteptă de la noi și mai și argumente în a fi admiși să dialogăm cu CER-ul. Cu EL, ce încă ne veghează cu ai SĂI, să devenim mai altfel decît ne tot comportăm nedrept între noi înșine. Și înstrăinați cu ajutorul SĂU de EL și Adevărul LUI și al nostru, nemerituoși suficient.
  Ne-o mai și îndrumat doar, doar vom afla calea cerută și singuri să-I venim în întîmpinarea. Dorită SUS, e departe, cred aceasta, nu-I sîntem încă pe plac, încă ne tot părăsește și „ne altoiește” pe capete. Nu ne dă ocazia  clară, zic, să ne desprindem de neputința în care tot zacem fără EL. Într-o nedreptate surdă și mută în fața LUI, Atotștiutorul, și noi așa mărunți, dar mulți, zic.
  Cred că-n Lumea SA-i puzderii de lumi ca a noastră și totuși, nu prea știu chiar așa cît să vă zic. Nu-I permisiv cam deloc, distanța și răceala unei lumini ce-o credem ascunsă nouă. Încă o vreme care va fi terminată cînd va fi.

2569.Dar încă sîntem în baremul SĂU de toleranță

  Civilizația și asta e muritoare ca toate celelalte, de nu-și vine în fire, corectă și cu fața la EL. Ne așteptă să ne revenim la ceea ce trebuia mai demult, dar încă sîntem în baremul SĂU. Și ne vom urma îndreptarea preconizată și despre EL să știm realitatea SA adevărată. Cît se poate ști pe Pămînt în condițiile de azi, cînd încă „spiritualitatea” nu-L lasă să fie știut corect de omenire.
  Se vede că mereu omenirii, I-o dat prin diverși, să-i amintească de EL și de dreptatea necesară. Dar nu s-o vrut și încă tot la fel, tot nu se dorește îndreptarea necesară lumii. Încă nedreaptă tare și fără EL și fără cumsecădenia necesară ca să putem răzbi înspre ce ne trebuie. Și nici nu știm și nici nu prea căutăm a ști, ci în nedreptate ne complăcem de vreme multă.
  Nu-i plăcut știind cîte ceva mai acătării, să te tot bagi în treburile mulțimilor nedrepte. Că-i cam lucru de pomană și te iau drept cine te crezi, de-i cam cauți a îndruma. Înghesuiala și lipsa bunului-simț, nu-i de dorit și mai e cale pînă se va întrema civilizația necesară lumii acesteia, încă fără EL.