3265.Nu-I permisiv cam deloc, distanța și răceala unei lumini ce-o credem ascunsă nouă

  Sîntem cei mai cei de pe Pămînt, ne-am și distanțat față de restul vietăților, așa sîntem dați. Și totuși se așteptă de la noi și mai și argumente în a fi admiși să dialogăm cu CER-ul. Cu EL, ce încă ne veghează cu ai SĂI, să devenim mai altfel decît ne tot comportăm nedrept între noi înșine. Și înstrăinați cu ajutorul SĂU de EL și Adevărul LUI și al nostru, nemerituoși suficient.
  Ne-o mai și îndrumat doar, doar vom afla calea cerută și singuri să-I venim în întîmpinarea. Dorită SUS, e departe, cred aceasta, nu-I sîntem încă pe plac, încă ne tot părăsește și „ne altoiește” pe capete. Nu ne dă ocazia  clară, zic, să ne desprindem de neputința în care tot zacem fără EL. Într-o nedreptate surdă și mută în fața LUI, Atotștiutorul, și noi așa mărunți, dar mulți, zic.
  Cred că-n Lumea SA-i puzderii de lumi ca a noastră și totuși, nu prea știu chiar așa cît să vă zic. Nu-I permisiv cam deloc, distanța și răceala unei lumini ce-o credem ascunsă nouă. Încă o vreme care va fi terminată cînd va fi.