Natura înconjurătoare, mediul de dezvoltare umană pînă la un timp, ni se arată și azi. La fel de primitoare, ocrotitoare acestui neam de izbeliște pare și încercări de o rămas pe picioarele sale. În fața SA, dar oarecum rătăcit, oarecum că-n adîncuri îL știe pe Dumnezeu, că-I Unicul. Și ne despărțitul cum e azi încă moda străină nouă, adusă și obligația de a o urma, nerozia.
Pînă cînd Doamne ne mai bați din pricina ei? Că ni-i străină, dă-o încolo de la noi pe veci să n-o mai aflăm și nici alții. Și revin-o că te vrem aproape Doamne cum ai fost cu noi vreme îndelungată, de mult furată în timp de asprimi și nedreptăți trăite. Cu urmări urîte și rele și azi, rătăcitori de nu ne mai știm bine de bine, ci-nstrăinați de TINE și noi aburiți în minciuni cît încape.
Natura ne amintește de TINE Tată Ceresc, mereu în mijlocul ei pe TINE TE vrem a Te afla, vino Măria TA!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu