3303.Între oameni și-n natură la fel și plătim de nu ne mai vedem a fi oameni, ci altceva...

  O împotrivire obraznică în fața nemerniciei de orice fel, o nesocotire totală a nedreptății. Pur și simplu întoarcerea spatelui, refuzul de a dialoga pînă nu revine atmosfera. La o conlucrare demnă, omenoasă, corectă, cu bun-simț și bunătatea necesară între oamenii toți. Cu ostentație, cu ostilitate să întîmpinăm, cu o adversitate pe măsură orice nelegiuire ce ne costă.
  Că nimica nu-i la întîmplare lăsat în astă lume, ci sîntem datori a fi oameni de omenie. Între noi, începînd cu familia, apropiații, societatea în ansamblu, continuînd. Tot așa mai departe pînă cu toții vom fi corespunzători între noi, oameni cu adevărat, ceea ce am fost să fim. Și încă nu dibuim nici acuma suficient, ci din contra, ne tot îndepărtăm de menirea dată.
  Înstrăinați plecăm de sub convenția știută, bună viețuire, normală corelare cu cerințele vieții. Părăsiți, bezmetici, nici nu ne dăm lesne seama că am depășit hotarul bunei conviețuiri. Între oameni și-n natură la fel și plătim de nu ne mai vedem a fi oameni, ci altceva...