Chiar de căutăm legătura neștiută cu necunoscutul, cu măreția universului. Nu ne despărțim de casa noastră, de condiția de om cu ale lui apropieri și depărtări. Nimicurile ne ocupă uneori viața, mai ceva ca ceea ce dorim, dar timp nu ne facem. Ci-l cheltuim anapoda în neștire, regretele-s uitate și noi uităm de noi însăși la o adică doar.
Mai contează de se mai poate, reface, și ocazia de a ne repune în temă, e dificil. Chiar și-n tratative mai deosebite cu dorința vieții, simțămintele, obișnuința ne reține. Ne împiedică uneori decisiv și poate ratăm totul pe mîna noastră nesigură și tremurîndă. Și la o adică tot neștiutori putem rămîne, de-s astea trăirile, cine știe?!
Realizarea noastră e dincolo de joc și formă, de împrejurări și Pămîntul cu toate ale lui. E gravitate, efort, descoperire, emoție, participare, implicare unică, noi înșine și cîte altele prin noi cu noi.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu