3255..La normalitatea vieții construite de cînd sîntem, așteptată a ne desăvîrși firesc, omenește

  Riscăm enorm cînd ne zburătăcim față de ce ni-i dat și ne mirăm că nu ne știm viața. Nu știm să trăim, ne luăm după nedreptatea ce I se face și noi înșine puși de nechibzuință. Dezinformare și mai ales de Dreptatea mințită în toate felurile, fără Morală și Binele știut cum trebuie. EL nu se lasă dus cu vorba, ne știe ce plătim și-I cu luare aminte în relațiile cu noi, părăsindu-ne cînd nu se mai poate aștepta la bine.
  La normalitatea vieții construite de cînd sîntem, așteptată a ne desăvîrși firesc, omenește. Fără pavăza SA sîntem eșuați, rateuri încă vii o vreme, degeaba am fost în viață. Nu am știut să ne-o apărăm și să ne îndreptăm, să negociem în bine și util cu EL, un fel măcar. Acceptabil, durabil, mulțumindu-L și noi cu EL, cît se putea, că-I cum trebuie.
  Pentru viață în desfășurare corectă, demnă, adevărată, cu bun-simț și cumsecădenie. Respectîndu-L și pe noi înșine cu adevărat oameni cu ținută demnă, cît mai ireproșabilă, de putem vrea.