3223.Și înțelepciunea răbdării să fie, nu strică, ci te va ajuta, poate cînd nu mai sperai

  Neizbînda cînd ai calea deschisă, crezi, dar ți se opun defectele omenești, nestăpînite. Ca repezeala, negînditele vorbe și acțiuni și iureșul evenimentelor în care te prinzi. Nepotrivite ție, dar nesocotit atunci și pierzi pe mîna ta, prea vrei de toate. Crezînd că ți se cuvin, că ești pregătit întocmai exact pentu asta făcut și destinul ți se împotrivește.
  Socotelile nu-ți sînt prielnice, cu ceva ai greșit și nu-ți vine a crede și nici altora. Ce te știu potrivit gata, gata și cînd colo rateu și nu odată ci pînă te consumi. Viața încrezător în ea, prea încrezător, îți mai dă o lecție din care reușești să înveți. Salvîndu-te în altă direcție ce te va consacra în lumea alta decît cea contată, dar bună și aia posterității.
  Buna prea buna părere despre noi, ne joacă festa, crezîd că poți forța soarta. Și nu-i cum vrei, ci ne avînd toate atuurile știute bine, cu cîte merite ai avea e bine. Și înțelepciunea răbdării să fie, nu-ți strică, ci te va ajuta, poate cînd nu mai sperai.