3293..Lumea, se va uita cu timpul, calea noastră, va fi mai la cheremul SĂU, într-o cunoaștere nouă

  Succesiunea zilelor și nopților, fără importanța trăirii simțite cu adevărat. Ci nedumerirea în fața existenței, în trăirea neluată în seamă cum trebuie. Că nu sîntem așa la întîmplare creați, urmăriți, mai și îndrumați, deci ne părăsiți. Mai are și EL un noian de alte treburi nu numai în dimensiunea noastră. Ce încă nu avem merite a o afla cum am tot dori, dar nu-i vremea, ci mai întîi: Îndreptarea!
  Și-om mai vedea ce ne va mai cere și-n ce combinații de cunoaștere și progres. Încă complet necunoscut, vom păși poate nesiguri, înfricoșați, că-s lumi necunoscute. Total de alte facturi, numai de ni se va da voie, deci să merităm această onoare. Și alte porniri și-n diversitatea vieții în desfășurarea firească aceea, ce altfel ne va marca.
  Preocupările altele ne vor mobiliza, de neputința și nelegiuirea ce încă stăpînește. Lumea, se va uita cu timpul, calea noastră, va fi mai la cheremul SĂU, într-o cunoaștere nouă.