3237.Ne conduc și sînt dați a fi așa, poate nu-s nici ei fericiți că nu-s omenoși cu adevărat, Dumnezeu știe

   La unii mai deosebiți, deci oameni rari cu adevărat oameni odată, însingurați oarecum, întîlnim deșteptăciunea. Intuiția, finețea, cultura, rafinamentul și altele asemenea înălțătoare toate oarecum. Zic oarecum pentru că li-i imposibil acelora așa înzestrați de firea datului uman. De SUS, să fie și miloși și nu-s, îs fără bunăvoință și bunătate, deci de-ale mărinimiei nu știu, nu au „inimă”.
  Existînd departe de firescul uman, cerut de SUS, în altele binecuvîntați să ne fie. Înaintași și îndrumători mai tari ca noi, dominîndu-ne căile, urmîndu-i dar ca ei. În ale lipsurilor lor, ce nu-s simțite de pe jos, ce ni-s omenești cerute nouă tot de SUS. Să nu-i urmăm și nici cere, că nu li-i în firea lor dură, intransigenți și mîndri pe merit tare.
  Ne conduc și sînt dați a fi așa, poate nu-s nici ei fericiți că nu-s omenoși cu adevărat, Dumnezeu știe. Ci distanți și reci, greu de priceput în toate cele, ce li-s în dreptul lor, ci poate-n frînturi.