3314.Doar cei chemați în liniștea lor impusă de SUS și atît, restul cu mila și ce-o mai fi fost

   Așa de limitați sîntem nu vedem mai mult de lungul nasului, uneori greșim. Dîndu-ne cu părerea, că-s desăvîrșiri în trăiri deosebite artele, cultura, filosofia. Îs pentru omenire cum sînt și utile acolo unde li-i locul, dar nu-s de generalizat. Că-s vîrfuri de ne atins, o fi pentru omul de rînd, dar pentru toți credința-i dominantă. Conduce și se știe, doar că nu știți să deosebiți binele de rău, și-i rău.
  Greșindu-I, nu ne lasă, ci ne părăsește de-I sătul de nedreptățile ce încrezuți le înfăptuim. Ne păsîndu-ne  de EL și plătim de ne sar capacele, în necazuri cu duiumul. Încrezători în minciuni și închipuiri păgîne toate, de izbeliște urmîndu-le-I sîntem. Dezorientați, dezinformați, mințită dreptatea, ce mai vreți sîntem la cheremul nedreptății lumii și așa ne trebuie și plătim.
  Dezmeticirea-i în lume dintotdeauna, dar cine o văzut-o cu ochi buni? Mă rog, doar cei chemați în liniștea lor impusă de SUS și atîta, restul cu mila și ce-o mai fi fost.