Negîndirea cînd e nevoie, la timpul potrivit, degeabai toate celelalte, repezeala-i strică. Omului cît o fi de potrivit în ceea ce-și dorește, de nu-i și potolit, i se năruie. Construcția imaginată pe merit bun, de nu-i la timp și astîmpărat, ci ne-bun la o adică. Acea adică hotărîtă-n alte sfere pentru noi muritorii de rînd, nerăbdători și degrabă.
Convertiți în ce nu trebuie la un moment dat, irosindu-ne munca și răbdarea ne dusă pînă la final. Din nepriceperea firească de altfel omului cît trăiește și tot are de învățat. Așteptat să fie cum trebuie pînă la final, după care i se retrage acreditarea CER-ului. Rămînînd cu ce-o meritat și o fost cum o fost nedemn de țelul prea semeț propus cîndva.
Ne rămîne jăratecul patimilor neatinse, ce încă mocnește sub spuza de lumesc fard. Ceva, ceva ne încăpăținăm a fi cu cîte altele de știut bine și util, chiar de nu pe moment, ci-n timp.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu