Să nu ne fie silă de viață și plictisiți să nu ne știm rostul nostru pe Pămînt. Că-L jignim și ne comportăm ne la locul nostru, nefirești, ci dîndu-ne importanța cuvenită. Nouă înșine, cumințiți, preocupați de bine și utilul vieții cumsecade, cu adevărat oameni. Cu respect față de EL, Unicul din CER, ce ne are în grijă, să ne îndreptăm între noi și-n fața SA.
Urmîndu-L în ceea ce are de gînd cu noi după ce ne vom revizui felul și vorbele de a fi. În concordanță cum ne cere EL nouă să fim atuncea și de cînd e lumea conștienți de EL și noi. Văzîndu-ne de ale noastre toate cele în tihnă bună și utilă, nu numai nouă, ci și altora în nevoi. Desființînd enigmele vieții date, neclaritățile cu bun-simț, bunătatea necesară situațiilor date.
Vii ce trebuie să fim mereu pe Pămînt cît va considera EL și noi în continuare știind. Ceea ce acuma încă nu merităm, dar ne vom veni în fire corecți să ajungem între noi și cu EL de asemenea.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu