3252.În lucru, într-o evoluție determinată de examinări, încercări și obstacole, condiționări, ajungînd azi așa

  Ni-i dată firea noastră, a înfăptuirilor ce le zicem și face între anumite limite, conștienți. O vreme de care uităm ulterior, înțelegerea și îngăduința nu-i posibilă între patimi și greșeli. Omeneștii comportări totuși prea severe, înstrăinări și pedepse cînd se depășesc conduite corecte. Exagerarea, abuzul, lăsîndu-ne pradă pornirilor obsesive, furiei oarbe ce ne îndepărtează de noi înșine.
  Nu mai sîntem noi și nu ne revenim, nu ne vedem cum am ajuns de neoameni. EL Deasupra ne tot privește cum evoluăm, nestingheriți, decît uneori cînd depășim cu mult așteptările SALE. Date în noi după ale LUI, oarecum în limite ce nu le cunoaștem deplin. Credem doar că-I sîntem copii cu anumite însușiri mai puține față de EL și altele poate mai adaptate vieții terestre.
  Oarecum în CER cunoscută, experimentată înainte de noi să fim în proiectul dat. În lucru, într-o evoluție determinată de examinări, încercări și obstacole, condiționări. Rezultînd ceea ce sîntem și în continuare vom afla îndreptarea de care nu-i chip acuma, ca și de EL, cum trebuie.