4242..Nu-i dăm.

  Facem ce facem și-I tot greșim, nu prea contează de sîntem conștienți de o relație mai acătării, credem, cu EL ori ba. Repeziți, să nu rămînem datori cumva, cuiva fără a-i răspunde pe măsura ofensei, nedreptății, ori altora asemenea, ce le constatăm. Așa limitați și puțintei la minte, tot nu ne lăsăm și-I ușurăm LUI, ori cine știe ce-I pricinuim, că nu știm mai nimica.
  Din cadrul relațiilor noastre cu EL și Lumea LUI, doar bănuim, aproximăm, tăgăduim evidențe în timp și spațiu. Ne fiind la locul nostru, neștiut pe de-a-ntregul niciodată, încă destul de înstrăinați și pace, de calea ce ne-o tot pretinde. Și noi morțiș pe a nostră nepricepere o tot îndesăm în relațiile interumane, cu natura și mai ales făcînd abstracție evidentă de EL și noi.
  Desconsiderîndu-ne noi înșine, sinelui neștiutor, dar totuși ceva tot se bănuie a fi cumva, dar nu-i dăm destulă importanță.

3845...Reușitele-s parcă mai la îndemînă

  Viața ne supune la diverse încercări și mai dure, să ne schimbăm în bine. Conștienți unii că-I greșim și ne mai tragem pe seamă, mai lăsînd din nefireștile. Obiceiuri nedrepte, răzlețirile firii needucate se mai retușează, chiar îndreptă. Trepte ale îndreptărilor le urcăm cum putem mulțumiți de noi învingători. Asupra noastră, mulțumiți de noi și totuși nu-i destul, mai e și nu știm încă.
  Se prea poate să ne înțepenim așa în acea treaptă bună și ea, dar continuarea. Să n-o știm niciodată suficient de necesară, ratîndu-ne de puțin viața, tot nemulțumiți. Rămînînd pe mîna noastră limitați în gîndire și fapte ce nu ne îndreptățesc a fi cum vrem. Ne știind mai departe pașii de urmat și poticnindu-ne la mal, sfîrșim lamentabil uneori și nu toți.
  De unii și EL se preocupă mai abitir, ori și împrejurările-s mai prielnice. În orice caz reușitele-s parcă mai la îndemînă, ori greșesc, doar EL știind adevărul.

3712...Să încerce omenirea de-i capabilă de redresarea bună

  Sînt nenumărate cazuri de îmboldită credință în cîte religii străine de EL. Dar respectivii începători și chiar sîmbriașii învechiți, nu-s conștienți de nimicnicia. Făloasei religii ce-o urmează că-i de izbeliște SUS, și-ntre oameni de asemenea. Dătătoare de părăsiri și necazuri de nu simți ocrotirea SA, apropierea de EL cumva.
  Pierdere de timp fără vreun folos imediat și nici în timp, că EL îi interesat de a SA. Aflare corectă de către lume, nu cea din NT, minciuni grosolane, rușinoase. Povețe de aburit naivii și gură-cască din mulțimile lumii, dezinformați ca și unii religionari. De așa încercare răs-veche prin lume cu atîtea părăsiri și suferințe ce-o îndoliat omenirea, fără cap și Dumnezeu.
  Semeața desăvîrșire așa căutată în lungul și latul lumii, e doar de EL și cu EL de aflat. Nu de necurățeniile și nedreptățile ce-s împrăștiate să încerce omenirea de-i capabilă de redresarea bună.

3252.În lucru, într-o evoluție determinată de examinări, încercări și obstacole, condiționări, ajungînd azi așa

  Ni-i dată firea noastră, a înfăptuirilor ce le zicem și face între anumite limite, conștienți. O vreme de care uităm ulterior, înțelegerea și îngăduința nu-i posibilă între patimi și greșeli. Omeneștii comportări totuși prea severe, înstrăinări și pedepse cînd se depășesc conduite corecte. Exagerarea, abuzul, lăsîndu-ne pradă pornirilor obsesive, furiei oarbe ce ne îndepărtează de noi înșine.
  Nu mai sîntem noi și nu ne revenim, nu ne vedem cum am ajuns de neoameni. EL Deasupra ne tot privește cum evoluăm, nestingheriți, decît uneori cînd depășim cu mult așteptările SALE. Date în noi după ale LUI, oarecum în limite ce nu le cunoaștem deplin. Credem doar că-I sîntem copii cu anumite însușiri mai puține față de EL și altele poate mai adaptate vieții terestre.
  Oarecum în CER cunoscută, experimentată înainte de noi să fim în proiectul dat. În lucru, într-o evoluție determinată de examinări, încercări și obstacole, condiționări. Rezultînd ceea ce sîntem și în continuare vom afla îndreptarea de care nu-i chip acuma, ca și de EL, cum trebuie.

3122.Doar prin șuturi și alte nu prea ortodoxe căi, ni se predau învățămintele trebuincioase, de bine de rău

  În cadrul învățării de minte și luînd aminte, ni se oferă ocazia de a compara. Binele și dezvoltarea deosebită în contrast cu chinul-suferința, distrugerea. Luxul și bogăția liber aleasă, contra mizeria, sărăcia cruntă, foametea, suprimarea libertății și teroarea. Să avem ce învăța de putem, de regulă nici azi așa nu sîntem încă conștienți. De nevoia cunoașterii SALE și a cerințelor față de noi, rămași.
  Încă datori LUI și nouă în multe privințe, doar prin șuturi și alte nu prea ortodoxe căi. Ni se predau învățămintele trebuincioase și de ne prindem bine dacă nu, nu. Și vor urma poate altele ce le vom constata cît îs de potrivite învățării de SUS pentru jos. Omenirea ce nu-și cată de drum, încă aburită de nedreptatea ce nu ne aduce binele, ci nicăieri bine.
  Că unii au obținut rezultate notabile în condiții de criză și forță majoră. O fi, dar majoritatea nu-i așa și crizele-s, provocate și auto-provocate de om și nu ne duc mereu unde trebuie. Mai și eșuăm lamentabil de nu sîntem cum trebuie și-i greu tot așa.

3050.O vom duce-o așa pînă ni se termică acreditarea

  Ne dăm seama de neajunsurile firii noastre, nu toți și mereu conștienți de neputințele. Ce ne domină viața, de ce nu probăm a le atenua măcar, de nu a le lăsa deoparte? Știu fac parte din noi, așa ne-am obișnuit cu toții, delăsători, lași în a ne modifica. Mai bine să se schimbe ceilalți decît noi, înțepeniții în nedreptăți, rele și urîte porniri.
  Lăuntrice ce dau pe afară, prăpădind mîndrețe de om ce altfel am fi cumsecade, nu? Nu-i lucru ușor să ne schimbăm în bine și cu bun-simț între oameni, dar se poate, de vrem neapărat. De nu o vom duce-o așa pînă ni se va termina acreditarea de SUS și pe urmă. Dumnezeu cu mila, că noi vom necăji, la o adică, ca de obicei mereu ratîndu-ne menirea.
  Sfîrșind de regulă ne împliniți, neștiutori de cum trebuie să fie un om în fața SA și-ntre oameni. Nu degeaba-i vorba aceea, că ai trăit degeaba, nu ai învățat nimica, chiar de ziceai că înveți. Tot neștiutor mori, fără EL și nedrept între oameni, asta e.

2970.Clar și adevărat, nu ne putem avea noi de grijă

  Ne conduce din CER Domnul și nu prea sîntem conștienți că fără EL nimica nu-i posibil. Pe Pămînt încă la bunul SĂU simț ce ne influiențează binele și răul și celelalte. Ce noi le trăim vrem nu vrem dintotdeauna de cînd sînten nu de capul nostru, cum credem. Și EL ne-o cam îngăduit ca să progresăm, învățînd a merge pe calea afirmării bune, corecte, demne. De oameni ai LUI, responsabili de noi.
  Și de Pămîntul care ne ține și noi îl dijmuim nerespectoși, îndărătnici între noi. În fapte urîte, rele, nedreptatea ne stăpînește, acordîndu-i încă viață contra noastră. Însăși nerecunoscîndu-L cum trebuie și ne trebuie dezmeticirea totală și bună. Că altă cale nu-i, chiar de încă ni se par cîte în lună și-n stele verzi pe pereți.
  Jertfindu-ne uneori conștienți de anumite necesități ne înțelese corect mereu. Fără  de EL în mintea noastră clar și adevărat, nici nu prea ne putem avea de grijă. Singuri ne eschivăm că ne dă EL încă voie să mai zburdăm nedrepți dezinformați.

2763.Împăcînd și lupu și capra și varza, dar așa?!

  Că-s deosebiți și conștienți de datoria lor de a fi competitivi în ceea ce desăvîrșesc. Nu-și precupețesc mai nimica, nici sănătatea și chiar muncind peste poate. Se expune șubrezirii vieții, nu contează decît realizarea să-i reușească. Și trumfă într-un tîrziu, nu-și chiar văd integral visu cu ochii, cum ar fi vrut. Asta e, e necruțătoare viața  de-i întorci spatele, individualist, doar pentru tine.
  Să te realizezi și nu ții cont și de cerințele altele, ce-s cam neștiute, de a ține cont de EL. Cît și de a fi cumsecade  între oameni, poate nu-s cunoscute bine și nici luate în serios. Și se plătesc, părăsit, chiar și tu geniule da-i de fundul sacului răbdării SALE. Ți-o dat iscusință și tenacitate, dar restul trebuia tu să te interesezi. Că se prea putea afla în timp, împăcînd și lupu și capra și varza, dar așa expiri.
  A-i expirat în plină glorie, cu ce folos? A da lumea se alege cu strădania ta corectă, dar tu? Ai eșuat lamentabil, în fața vieții ai picat examenul și suferi consecințele dure. Viața nu iartă, te-o faultat în minutul 90 și nu prinzi victoria decît parțial.

2526.Dar în nedreptate e mereu ignorat de neputincioși

  Această viață, cadou Divin, gîndire plus spirit în legătură cu CER-ul. Cît putem fi de conștienți de acest fapt, ce se petrece de cînd e lumea. Dar în nedreptate e mereu ignorat de neputincioșii fudui nevoie mare. Ce nu-L respectă în timp despărțindu-se de cam tot de EL, înființînd religii puzderie. În nedreptatea lumii conducînd cît poate nelegiuirea și nedreptatea ce I se face și nouă la fel.
  Credința ÎN EL, să fim clari, e altceva nu-i de amestecat cu mizeriile astea populare de religii. Nedrepte în fața SA și a noastră oamenii corecți, demni și cu frica LUI Dumnezeu Adevărat. Nu închipuirile necurate de morți străvechi, zeificați la apelul de seară de neisprăviții lumii. Și nedreptatea și imoralitatea ce conduce omenirea înspre nicăieri, de nu-și revine o dată pentru totdeauna.
  Dintre aceste căi spre nicăieri îs disparițiile aparent fără sens în teroarea auto impusă lumii. Prin diferite dictaturi ce-i extermină pe oameni, zic aparent doar nevinovați. Că toți îI sîntem vinovați, dar unii rămîn poate vor pricepe să se îndrepte între oameni și-n fața LUI.

2362.Din EL și așa-i sigur, chiar de unii nu cred

  Limbajul ca și claritatea, ne e necesar și suficient ca să înțelegem. Să fim conștienți, știind de noi pe acest Pămînt nu de florile mărului. Să ne aflăm acolo la număr, că nu contăm la o adică, ci adevărați. Că ne tragem din EL și așa-i sigur, chiar de unii zic că nu. Treaba lor, pînă se vor lămuri, îi vom trage noi înainte, spre un înainte. Ce încă nu ni-i clar și-l vom afla cînd va fi vremea dată de SUS și noi pregătiți. Că se zic ...
   Sînt lucruri ce credem că-s puțin importante și nu-s, dar încă nu știm multe. Ni-s oprite o vreme, pînă vom reuși să trecem niște examene, probe. Nu numai de probă rămînînd, ci așa să fim, îndreptați între oameni, cumsecade. Și să-L știm corect Cine E EL, nu ca azi ascuns de nedrepți și minciuni cît încape. Că nu ne va fi bine și de-I refuzăm, să zicem prin absurd, îndrumările SALE.
  Nici nu vreau să mă gîndesc, de nu se va face înțeles cum trebuie, nu de mîntuială. Cam ca acum 77 de ani, cînd încercarea SA o cam eșuat, de pomană, vrînd EL multe. Cîte trebuiau, dacă noi aveam altele și nu I-am făcut pe plac, am plătit, dar nici nu vrem să ne îndreptăm, nici acuma.

2302.Cred că nu și nici nu ne pasă, ci continuăm

  Conștienți oare sîntem mereu că datorită nevredniciei noastre, plătim, părăsiți fiind. De EL că-I greșim? Cred că nu și nici nu ne pasă, ci continuăm mereu așa în necunoscuta cale, greșindu-I LUI și nouă și celorlalți. De am cere ajutor să fim grațiați de așa nevoi, mulțumindu-I cînd scăpăm și căutînd îndreptarea. Fie cum o fi, doar dorind să ne schimbăm și altă viață vom descoperi. Nu tare departe de cea mai dinainte, rea și urîtă în care am trîndăvit plătind.
   De nu ne dezmeticim la timp, ni se dă teama, ce-i molipsitoare la toți ai noștri. Cu frica-n sîn e grea viața, și nu e trai, ci teroare că nu putem fi de treabă, ci strîmbi. Din calea SA și a îndreptării celei necesare nouă și celorlalți, adevărate, curate.
  Privirea curată ca și firea, ființa și toate cele ce ne privesc, ne dosint decît de agresivitatea. Nedreptății mereu cotropitoare, căutînd a ne feri, cuminți să fim rămași neobservați. De s-ar putea întreaga viață, cum se vrea în bine și util vedea de pe Pămînt și de Undeva.

2239.Într-un fel anume nou, poate de alții neștiut

  Prima dată cînd conștienți încercăm să ne apropiem de EL, cam nesiguri. De izbîndă și va mai trece timp pînă vom afla cît de cît, că ne răspunde în mod simțit. Într-un fel anume nou, poate de alții ne știut, e bine să nici nu spunem o vreme măcar. Continuînd îndrăzneața întreprindere în fața LUI și vom ști cei de făcut noi singuri.
   Și vom afla o fericire ne mai încercată niciodată, nouă absolut dominantă. De-ți vine să strigi de bucurie, greu te vei abține și trebuie, că nu vei fi înțeleasă ci poate dușmănită. Că EL în lume nu-I știut încă cum trebuie și pînă va fi, poate să mai fie vreme. Ne-am cîștigat dreptul la fericire prin forțe proprii și încă ce fericire, cea mai cea.
  Nu am furat-o de la nimeni, ci le-o dorim la toți să o afle cît mai sincer. Că-n fața LUI numai sinceri trebuie să fim, altfel nu-i corect și nu ne împlinim. Și nici EL nu ne primește, irosindu-ne degeaba.

2114.La fel de părăsiți și-n necazuri și suferințe

   Nu sîntem prea conștienți de lipsa LUI dintre noi, ni se pare că minciuna-i ține locul. Aiureli, de asta și plătim cu toții și ceea ce-și zic că ne reprezintă SUS, ca și noi. În fața LUI de nedrepți și la fel  de părăsiți și-n necazuri și suferințe. Și tot așa de neînțeleasă viața și moartea, că nu sîntem pe calea SA. ci aiurea-n tramvai. Duși de nas de mii de ani și încă mintea nu ne vine, cu toată intervenția SA.
   Și-n privința naturii tot la fel de dezinformați și nepăsători, doar că-i mai puțin. Răbdătoare cu noi, nedrepții ei și ai LUI și ai noștri în ultimă instanță. Și natura ne mai scutură cînd i se pare că întrecem măsura ei. Ce nu o știm nici după atîta amar de vreme împreună, tot neștiutori sîntem. Și-n fața ei și a LUI și chiar și cu noi înșine, îndepărtați de la un fel de a fi corecți între noi.
   Unii dintre noi, mai curajoși, dar tot la fel de neștiutori în privința LUI. Și a naturii, se înstrăinează de lumea asta nedreaptă, apropiindu-se de alte meleaguri. Îndepărtate și complet izolate de civilizație, dar mai apropiate de o pricepere. Ce nouă ne scapă mai de mult și plătim cu toții.