4264..Corecte îndeletniciri.

  Gloata e condusă de cei ce-i seamănă întrutotul, așa de josnici și la fel imorali și inculți, nedemni de oamenii ce-s cu toții. Dar ajungînd la un loc nu să se ghideze după acele elemente deosebite, înălțătoare ce-s pe acolo, ci le ignoră, le domină. Le îndoctrinează greșindu-le menirea bună și acătării, coborîndu-le la cele mai jalnice potențiale umane de ne gîndit bine.
  Uniformizînd în rele gînduri, vorbe și fapte mulțimea inaptă de o conduită corectă de nu-i dirijată conform cerințelor de SUS. Ci de regulă-i lăsată și debitează inepții, dereglînd ușor cu greu urnite civilizații înspre bine și așa de instabile. De nu-s ținute în frîu de tării respectabile de ne tăgăduit vreodată, ceva încă ne realizat pe Pămîntul lăsat cam de izbeliște.
  Și cei mai acătării de nu-s atenți să se ferească o pot păți despoiați, dezbrăcați de cele mai corecte îndeletniciri.

3670...Chiar de părăsiți plătim întruna

  Nu-i corect, că omu-i însuși greșeala întruchipată, ci sîntem dați a fi corecți. Cu toții împreună, cînd va fi să fie, încă nu-i vremea, dar se va putea de vrem cu tărie. Atunci EL ne va înlesni cunoașterea trebuincioasă îndreptărilor firești nouă, știindu-L acătării. Că tare ușor greșim, e lucru de înțeles, răul și urîtul ne sînt mai la îndemînă decît binele și utilul.
  Așa ne învoim cu viața dată, nepricepută încă altfel mai bine, ne fiind corectați la vreme. De demersurile necesare omenirii încă tributară unei cunoașteri cum trebuie. În fața LUI și-ntre noi de asemenea cu bun-simț asumat în întregime de lume. Ce nu-și dă seama de toate cele corespunzătoare fericirii umane, concret știute.
  Simțite doar de-I îndeplinim cerințele, știute, nu că nu le știm defel. Dar ne facem că plouă și nu le dăm importanța necesară, chiar de părăsiți plătim întruna.

3547..Oricum ni-I prin preajmă mereu așteptîndu-ne

  Nu-L negăm cu desăvîrșire cu toții, mai străbat cîte de la EL și-s luatea-n calcul. Și de cei mai învățați în deosebi, că gloata-i robită neputințelor de tot felul, naivă. Ușor de preluat de religii nedrepte LUI și nouă, gură-cască de manevră. Înrăirii și întrăinării de EL și calea firii date înspre bine și moralizarea. Și așa de greu urmată acuma, tot mai porniți înspre delăsare, neputința de a fi oameni.
  Ci netrebnici cît încape și-n continuă atenționare-i lumea nedreaptă, părăsită o tot încasează. Dar nu-i pasă adormită de nelegiurile pe față ale religiilor nefaste nouă și LUI. Așa-i datul își tot zic nedrepții, neputincioșii și nu întrezăresc îndreptarea. Ca singurul mod de umanizare și împăcare cu EL, știindu-L mai acătării, EL ajutîndu-ne.
  De-I venim în întîmpinarea SA, care oricum ni-I prin apropiere mereu așteptîndu-ne.

2114.La fel de părăsiți și-n necazuri și suferințe

   Nu sîntem prea conștienți de lipsa LUI dintre noi, ni se pare că minciuna-i ține locul. Aiureli, de asta și plătim cu toții și ceea ce-și zic că ne reprezintă SUS, ca și noi. În fața LUI de nedrepți și la fel  de părăsiți și-n necazuri și suferințe. Și tot așa de neînțeleasă viața și moartea, că nu sîntem pe calea SA. ci aiurea-n tramvai. Duși de nas de mii de ani și încă mintea nu ne vine, cu toată intervenția SA.
   Și-n privința naturii tot la fel de dezinformați și nepăsători, doar că-i mai puțin. Răbdătoare cu noi, nedrepții ei și ai LUI și ai noștri în ultimă instanță. Și natura ne mai scutură cînd i se pare că întrecem măsura ei. Ce nu o știm nici după atîta amar de vreme împreună, tot neștiutori sîntem. Și-n fața ei și a LUI și chiar și cu noi înșine, îndepărtați de la un fel de a fi corecți între noi.
   Unii dintre noi, mai curajoși, dar tot la fel de neștiutori în privința LUI. Și a naturii, se înstrăinează de lumea asta nedreaptă, apropiindu-se de alte meleaguri. Îndepărtate și complet izolate de civilizație, dar mai apropiate de o pricepere. Ce nouă ne scapă mai de mult și plătim cu toții.