4264..Corecte îndeletniciri.

  Gloata e condusă de cei ce-i seamănă întrutotul, așa de josnici și la fel imorali și inculți, nedemni de oamenii ce-s cu toții. Dar ajungînd la un loc nu să se ghideze după acele elemente deosebite, înălțătoare ce-s pe acolo, ci le ignoră, le domină. Le îndoctrinează greșindu-le menirea bună și acătării, coborîndu-le la cele mai jalnice potențiale umane de ne gîndit bine.
  Uniformizînd în rele gînduri, vorbe și fapte mulțimea inaptă de o conduită corectă de nu-i dirijată conform cerințelor de SUS. Ci de regulă-i lăsată și debitează inepții, dereglînd ușor cu greu urnite civilizații înspre bine și așa de instabile. De nu-s ținute în frîu de tării respectabile de ne tăgăduit vreodată, ceva încă ne realizat pe Pămîntul lăsat cam de izbeliște.
  Și cei mai acătării de nu-s atenți să se ferească o pot păți despoiați, dezbrăcați de cele mai corecte îndeletniciri.

3369.Cît nu ești, plătești rătăcirea pînă te îndrepți cumsecade

  Să nu fim vicleni, necurați, netrebnici și prefăcuți, șmecheri și nesimțiți. Adică imorali, necivilizați, ci cinstiți cu adevărat oameni între oameni de omenie. Demni, chiar de urmîndu-L sîntem îndrituiți să pedepsim, cum dorește și ne permite EL. Ceva nou?! Noi să pedepsim, dar cine ne credem, da chiar așa?! Ehei v-am tot pomenit de acei ce au de plătit și de ceilalți ce-i determină EL să pedepsească.
  Indiferent ce fel de oameni, societate, nație sînt, ți se ordonă schimbarea. Chiar și inconștienți urmați calea de pedepsire a celorlalți, nici voi nu scapați cu fața curată. Că fiind doar inconștienți de EL și urmezi doar orbește fără să conștientizezi. Că ești o armă, o armată ori altceva de care doar EL se folosește, la rîndul tău îI greșești.
  Ca și ceilalți, plătind la momentul dat, cu siguranță, pînă nu te dezmeticești ce trebuie să fii cu adevărat și nu ești. Cît nu ești, plătești rătăcirea pînă te îndrepți cumsecade între oameni și-n fața SA.

2664.Deocamdată ne onorate, ci amînate poate

  Noi între noi ne purtăm neomenește, imoral, egoiști, șmecheri, fără bun-simțul necesar oricărui om. De la care EL are atîtea așteptări, deocamdată ne onorate, ci în cel mai bun caz amînate. Să credem că nu-s compromise de nedreptatea și lipsa LUI din orizontul cunoașterii omului de azi. Că-s destui înlocuitori nevrednici, vă dați oricine seama, că-n părăsire îs necazuri și viața scurtată.
  E de reflectat, cum e de făcut, ca să fim cum trebuie, să zicem prin absurd. Că nu avem nevoie de EL și ne încredem în noi înșine, chiar cu aceste pierderi de viteză. Și consistență, că numai pornim oarecum în viață, rămînem handicapați și cu viața scurtată. Avem să zicem, de unde, 7 miliarde de potențiali ce vor duce coordonați, de vor fi. Spre un viitor în dezvoltare continuă, înspre ceva în aflare, oare?!
  E de reflectat, de ne va lăsa EL, să-L părăsim cu buzele umflate, după ce s-o chinuit cu noi. Să ne vadă cum am ajuns aproape de un liman al prezentului într-o devenire. Înspre un ceva, ce-i în constituire, încă nu-l știm.

1753.Părinții nu scapă în fața SA, răspunzînd

   Nu am fost mereu nedrepți din fire și imorali, ci din facere ni s-a sădit în sinea  fiecăruia dreptatea și morala fermă. Condiția era ca-n copilărie și tinerețe să fim menținuți în contact corect, cu-n stil de viață responsabil. De care părinții orice ar face nu scapă, în fața SA, răspunzînd cîte zile or avea, plătind. Ca și odraslele scăpate din mînă pe coclaurile lumești în dezordine și înrăire, urîțindu-și viața.
   Căutîndu-L în felul nostru firesc, să nu facem paradă, ci însingurați doar cu EL în gînd. Să-L abordăm departe în cămăruța noastră, fără martori, ci sinceri cu EL. Destăinuindu-ne complet, cu toate că EL ne știe cu lux de a mănunte. Ne dorește pe noi cum sîntem simpli, netrucați de lozinci și textele altora.
   Nu că nu am avea încredere în oameni, ci așa ne cere EL, să ne rupem de lume cînd discutăm doar cu EL. Izolîndu-ne cît mai desăvîrșit, să nu deranjăm și nici pe noi alții. Cît despre încrederea ce trebuie să le-o arătăm oamenilor că le-o purtăm. Continuu să-i tratăm cu respect și bună cuviință, încrezîndu-ne în ei mereu. Și altă existență se va înfiripa, cît om mai duce-o, în bine și util nouă și altora.
   Se zice că ne cunoaștem după capacitatea de a fi darnici, de a te jertfi în folosul altora. E o calitate tare rară întîlnită în lumea de azi, ești privit cu neîncredere, cum de poți fi așa de bun. Într-o lume așa de egoistă și urîtă în felul de a se gîndi, vorbi și purta.

1746.Nu-s în stare de schimbarea corectă

   Nedrepții in corpore îs decepționați de viața dusă, nu pricep de ce? Înstrăinați  de EL și de omenia omului dată din facere. Consideră că toți îs așa ca ei imorali și înrăiți în fața lumii și a LUI, plătind. Nu-s în stare de schimbarea corectă, nici nu și-o închipuie defel, cum ar fi de făcut.
   Și astfel mînați de fluviul vieții înoroite ce-i poartă anapoda în neștire, sfîrșesc fără un căpătîi corect. Nemulțumiți de dărnicia SA, primită dar ne folosită cum trebuie în dezordinea hîdă. Nu-s în stare de mai mult, ca și azi încă încurcă borcanele vieții și ne trunchiem trăirea de altfel corectă, de am vrea.
   Multe și diverse se zic despre EL, dar nedrepții nu-s în stare de îndreptarea cerută. Și-o dau tot pe alăturea, plătind în fruntea acoliților lor, dispărînd la fel de nedumeriți. Propria prostie de al înlocui pe Adevăratul Dumnezeu cu necuratul lor vechi mort. O plătesc de cînd lumea neisprăviții, ce-L tot reneagă, oare pînă cînd?
   Pînă cînd EL se va convinge de o intervenție cum o mai făcut, că-s treburi ce grăbesc lumea. Ce încă noi nu le știm.

   Și să ne învățăm a-L face cel mai puțin să aștepte, fiind prioritar în fața oricăror treburi, ce ne privesc. Astfel așteptînd de la EL rezolvări ce noi nu le putem face și avem necazuri mereu. Încăpăținați în nedreptatea actuală, ce ne înfrînează progresul și cunoașterea firească.
   Îndreptîndu-ne măcar între noi cu-n comportament civilizat de conlucrare cuminte. Că în cazuri de sprijinirea apropiaților la necaz, nu sîntem încă așa de nătîngi. Și nici de simțim că sîntem solicitați volens nolens de CER, nu vom sta cu mîinile încrucișate.

1451.Slujbă corectă în CER

   De ce avem boli? O repet, din cauză că-I greşim, imorali fiind, şi ne făcînd numai binele ci cîte nedreptăţi LUI şi nouă. Şi cînd veţi catadicsi să vă îndreptaţi îL puteţi şi aborda de vă interesează, nu-i obligatoriu nici să-L ştiţi. Prin lume-I dosit de nedrepţii ordinari de pretutindeni şi cam necunoscut corect ci aproximat, deci trunchiate informaţiile despre EL.
   Vă recomand o încercare, ce vă costă, o lună supuneţi-vă îndreptării dorite de SUS, absolut fiţi alt om cum se cere, moralizat şi făcînd numai binele în orice împrejurare între oameni. Şi de puteţi neutri spiritual de nu-L ştiţi deja corect şi atunci altele-s datele, moralizaţi-vă şi înspre bine şi viaţa vi-i salvată şi a familiei la fel.
   Nu propăşesc răi şi cei buni îs pedepsiţi, că-i încă ordinea SA pe Pămîntul SĂU. Vă consideraţi buni că vă închinaţi la morţii din nt? şi mai faceţi şi cîteva fapte mai acătării, ori ce ? Cu EL e nevoie să fiţi moralizaţi fără dubii şi înspre bine îndreptaţi mereu în viaţă. Şi-n privinţa spiritualităţii, de-L ştiţi corect bine, de nu, mai bine atei un timp pînă ne va înştiinţa EL oarecum ce-i de făcut.
   Cei răi consideraţi de voi, bunii, pentru că nu sînteţi cum vă vrea EL, întocmai, şi aveţi potenţial înspre ce doreşte EL. Îi ţine-n lume şi pe acei ce vă sperie cu comportamentul lor mai nedrept ca încercare vouă şi cînd e cazul să vă pedepsească. Nu în numele LUI, ci-n numele îndreptării ce I-o datoraţi LUI încă nehotărîţilor, mai acătării cum vă consideraţi. Mai aveţi paşi de făcut ca să fiţi cum doriţi a fi, şi nu vă-ncurcă decît propria existenţă nedreaptă.
   În privinţa Satanei căreia nedreapta religie de oriunde-i, să se îndrepte spre adevărul SĂU, Unic. EL e Singurul din CER Responsabil de noi vii de pe Pămîntul SĂU şi-l are în slujbă corectă în CER şi pe Satana de care nedrepţii nu mai pot. În colo-s uşă de biserică cu fundu-n sus. Neobrăzaţii.
   În nt multe nereguli sînt, inclusiv caută să-I ia apărarea LUI, dar mai întîi îL nedreptăţesc cu tîmpenia de închipuire, de răzmort înviat în cer-ul cui?

1423.Totdeauna-i timp pentru a fi cu bun-simţ

   Mai e ceva necesar în existenţă, cînd dorim să fim cum trebuie, chiar de avem însuşiri frumoase şi bune. Pentru a fi şi util trebuie să fim şi curajos. Fără această însuşite toate-s cam degeaba. E o virtute esnţială la urma urmei. Nu fără judecată, ca prostu înainte fiece o fi, ci cu bun simţ înspre adevăr şi dreptatea ajutată să învingă.
Lipsa curajului, poate duce la rezultate catastrofale, cu toate bune şi utile înfăptuite, neînsemnate însă.
   Fuga-i ruşinoasă dar sănătoasă, mai bine un măgar viu decît un leu mort, ziceri potrivite uneori. Dar de regulă frica nu-i o soluţie, nu numai morală dar nici practică, nu rezolvi mai nimic. Scapi cumva, dar mulţumit nu eşti defel. Eşti înfrînt, dezamăgit, învins de propria neputinţă, curajul ţi-o lipsit la timp. Repet cînd îL ai alăturea frica nu o ai, EL e totul în lumea noastră finită, peste EL nu-i nimica, ci doar iluzii la nedrepţi. Care la o adică îs neputincioşi şi dezamăgiţi că nu pricep nimic din viaţa rateu uman.
   Avem interese diferite faţă de alţii ce ne aşteaptă uneori să le venim în ajutor, să rezolvăm o problemă în curs. Nu ne dau afară bunele maniere, ci neruşinaţi şi nedrepţi dăm dovadă şi de rea voinţă faţă de apropiaţii ce-şi pun speranţe în noi. Imorali la toată urma ne dovedim a fi, nedreptatea ni-i existenţa în societate şi uneori şi-n familie.
   Şi EL nu ne vrea aşa ci schimbaţi doar în bine şi cu bun simţ în toate cele. Şi mai e ceva esenţial în relaţiile cu EL, oricare or fi, să-L facem să ne aştepte cel mai puţin posibil, orice am avea de înfăptuit pămînteşte, EL să primeze, ca să-ţi fie bine. Chiar de nu reuşeşti, să se vadă zbaterea, interesul corect, adevărat, pentru a-L servi la timp.
   Şi-n societatea umană să ştim că totdeauna-i timp pentru a fi cu bun simţ şi să înfăptuim doar binele util şi altora. Într-adevăr bunele deprinderi ni le însuşim de mici, dar şi-n timp cu interes vădit se poate. Mai ales de vrem să-L ascultăm şi să fim cum ne doreşte şi răsplătiţi pe măsură în viaţă noi şi ai noştri. Motivaţii se vor găsi totdeauna, de a-L evita, dar succes nu avem şi vom fi părăsiţi în suferinţe şi altele nedorite pedepse.

1403.Trăire în solda SA

   Da, ni se pare că nu cerem cine ştie ce de la EL în viaţă cît sîntem. Se vede că nu-i chiar aşa, că vrea un minim de îndreptare, moralizare şi să-L ştim măcar corect. Să nu complicăm cum ne place lucrurile, ci simplu cum ne doreşte EL doar : cu bun-simţ între oameni să fim şi de nu-L ştim încă să fim atei, liber-cugetători şi-i bine deocamdată.
   Viaţa ne vrăjeşte, ademenitoare, dar s-o trăim corect şi simplu ne complicînd-o degeaba, c-o putem rata şi pentru ai noştri. Amăreala vieţii intervine cînd nedrepţi fiind credem şi-n bazaconii ce-L supără şi părăsiţi plătim. N-o pricepem deoarece, ne-o complicăm inutil, nu-i nevoie decît de bun-simţ în faţa SA şi cînd va fi, să-L ştim adevărat măcar.
   EL o venit personal pe aicea, coborîndu-se la nivelul poporului nostru, să ne ceară îndreptarea corectă şi să ne potolim în bine doar. Cu credinţa e doar în EL, că religiile au rata întîlnirea cu EL şi nici nu L-au urmat. Deocamdată nu ne cere luna de pe cer, ci doar să-L ştim cu adevărat cine-I, că I s-o pierdut urma cu nedreptele religii.
   Da, într-adevăr cînd sîntem nedrepţi, imorali şi nici nu-L ştim corect ne părăseşte la greu şi de recidivăm, o încurcăm definitiv. Nu-I place să I se refuze a-L şti lumea corect cine-I cu Adevărat şi imoralitatea asta generalizată mai ales de la noi, îi pune capac. Frica de moarte e un semn că-L nemulţumeşti şi să te îndrepţi cît mai repede poţi.
   Achită rar că nu-L ştim corect şi nici nu ne purtăm corect cu EL, imorali. ÎI alege după principiile SALE, ce noi multe nu le ştim încă, nici în linii mari. Nu-i greu a-L urma simplu cît mai simplu şi sigur se poate.
   Spiritualitatea, harul e greu de dobîndit, e nevoie de multe cred, şi nu-i chiar uşor, aici EL decide şi trebuie îndelungată trăire în solda SA. Nu oricum ci o îndreptare mai aparte şi credinţă desăvîrşităm fără greşeli şi-n final de EL depinde totul.

1374.Bettex

  Să nu-i observăm pe şmecheri şi canalii, ferindu-ne de ei. Nu-i ai cum întîlni, diferenţa cu ei e enormă, ei nedrepţi, tu în căutarea îndreptării. Cuplu invariabil, cînd înfăptuim binele şi moralizaţi şi avem şi credinţă în EL şi numai în EL.
   EL ne păzeşte de rele şi urîte un timp, şi de vede că-I luat în seamă se mai implică, de nu, mai aşteaptă vremuri mai bune. Implicarea SA e pe măsură, n-o prea pricepem imediat şi ne trebuie o acomodare permanentă cu măsurile ce trebuiesc luate mereu.
   Recunoaşte cîte unul (Bettex) că doar cu ajutorul credinţei numai în EL te poţi salva şi cunoaşte minumile, într-o existenţă corectă, adevărată şi altfel nu-s posibile, orice ai face. Şi de asemenea imoralii şi răi şi cu fapte urîte nu-şi revin la normalitatea omeniei, pierzîndu-se încet şi sigur.
   Să ne învrednicim a ne curăţa de negativitate şi nedreptatea lumii, îndreptaţi putînd să-L urmăm mai altfel, cum ne doreşte. Şi chiar şi noi încă nu sîntem conştienţi de necesitatea aflării SALE şi să ne comportăm mai acătării între noi respectîndu-ne reciproc, făcînd numai binele şi utilul.
   Fiind nedrepţi într-o societate nedreaptă, ne pasc permanent încercări cutremurătoare. Şi de ne-am putea să ne detaşăm de lumesc, să ne vedem de un drum corect, îndreptaţi, ar fi ceva. Altfel avem o existenţă fragilă, oricînd putem fi în suferinţe nemărginite.
   Se zice că o realaţie cu EL e cea mai cea, mai frumoasă, dar şi preocupantă şi neştiută, o afli din mers. Alăturea de EL.
   Pe drept nu-L putem renega fără a ne nega existenţa proprie. Şi dăm dovadă de inconştienţă. O inconţienţă mai aparte, pe EL nu-L ştiu mulţi şi siguri permanent de-o prezenţă doveditoare.
   Iadul e în mintea nedrepţilor şi nu au cum îl dovedi, cai verzi pe pereţi. Corect nedreptatea ce-o trăim e un fel de iad, ce ni-l facem noi înşine între noi cu ardoare negativă.
   Intenţiile bune nu ajung ci realitatea doveditoare, de ni le confirmă, simţindu-le ca atare.

1359. Preocupare sinceră

   Nu-L credem, nu-L respectăm, nu-L ştim corect şi neruşinaţi şi imorali şi mulţi vrem multe de-a gata fără să mişcăm un deget. Ne vrea binele şi îndreptarea, şi-I întoarcem spatele şi părăsiţi, mai mult îL ignorăm şi plătim vai şi amar nouă aşa neghiobie ce-o facem, inconştienţi cred.
   Nu le primim nici  ale LUI îndrumări, ce ni le-a dat atunci (1935) pe aicea. Şi nici între noi nu sîntem ascultători, ci ne pierdem în nedreptăţi ce-L ignoră şi plătim peşin totul. Inconştienţi sîntem de mult timp şi tot degeaba nu ne revenim. Şi nu ştiu ce-i de făcut Doamne?
   Nici cu îndrăzneala nu stăm mai bine, doar înspre rele şi urîte gînduri, vorbe şi fapte. o tot întindem răbdarea LUI, a naturii şi a noastră în general. Putem afla unele şi altele dar nu le putem transmite, ne auto-bruiem unii pe alţii. Nu ne rămîne decît să ne vedem de ale noastre şi fără alte încă nu destul dospite, coapte ce trebuie să mai aştepte.
   Cînd ne vede în locuri "la răcoare" să zicem, în orice caz la strîmtorare, I se face milă de noi şi ne mai dă din bunătatea SA prin minuni ce le ştim, unii, nu toţi. Şi de ne vine mintea la cap, printr-o întorsătură radicală în gînd hotărît, de a o aplica cînd ne va trece ce avem de tras, ni se ridiră repede sancţiunea. Deoarece EL se întoarce la noi şi sub pavăza SA toate-s altfel înspre bine doar să fim corecţi, hotărîţi şi alta-i viaţa.
   Dar de nu ne ţinem de gîndul transformării ş-o scăldăm, întorcîndu-ne la cele dinainte, o putem încurca urît şi mai urît ca-nainte cu suferinţa dată. Deci în faţa SA nu-i ca-ntre oameni, cînd nu ne prea ţinem de cuvînt, ci odată o hotărîre luată o îndeplineşti, nu ai încotro. Ori cel puţin caută s-o duci la îndeplinire, că şi EL te mai tolerează, căutînd împreună o cale convenabilă, dar să vadă preocupare sinceră. Şi cel mai important, pe EL să-L faci cel mai puţin să te aştepte, ca să-ţi meargă spre bine.
   Iar se mai zic multe, că EL ne mai părăseşte lăsîndu-ne un timp de realizări liber gîndite fără a ne influienţa, din a-I demonstra că ne trăim existenţa şi singuri. De astfel E şi dorinţa SA de a ne croi corect o viaţă şi fără EL la spatele nostru, tot mereu. Dar să-I demonstrăm independenţă corectă, adevărată, demnă cu bun-simţ între noi vii de pe Pămîntul SĂU. Şi măcar acuma ne cere să-L ştim corect, cine E cu adevărat, nu bazaconii şi minciuni urîte şi rele nouă şi LUI. Fără aiureli nedrepte!