3245...Destăinuind micimea, amarul, suferința, mirarea nepriceperii rostului aici viu printre vii

  Privirea ne dă de gol stăpînirea de sine, potolirea, cumințenia, căutîndu-ne pe noi în ceilalți. Reflecția corectă sinceră cît poate, că de unde nu-i, asta-i, neroziei nu-i poți face față. De așa-i las-o-n lumea ei neputincioasă, cît vrea CEL de SUS, nu te ambala, evit-o! Doar dacă..., știi ce afli și-i cu totul altă pălărie, cam mare uneori...
  Credința îți impune altă privire lumii dată, e și mîndră, dar nu încrezută și stăruitor îndreptățită cît se poate. După cerințele expuse, altfel nu, că-i posibil de prisos, poate nu știut așa ușor, ci-n timp altă dată. Că nu-i EL și-n natură cu ea una, ci în CER și altele atotcuprinzătoare, ne știute de noi, ne merituoșii încă. Spiritualitate SA, necunoscută nouă și larg acceptată ne desființează de nu-L știm.
  Sufletul expus privirii, eul, misterul ființei ce ești oriunde oricînd. Destăinuind micimea, amarul, suferința, mirarea nepriceperii rostului aici viu printre vii.

2589.Schimbarea hotărîtă și adevărată nu de fațadă

  Neastîmpărului să-i ia locul potolirea, strict necesară în așa deșănțare derizorie. Clară pentru toți, să fie schimbarea hotărîtă și adevărată, nu de fațadă. Ci amplă și adîncă, cuprinzînd tot ce trebuie să ne simțim împliniți cum e nevoie. Nu de voie, ci de nevoie, că o fost ce-o fost și să încetăm neadevărului să-i mai cătăm în coarne.
  Experimentarea nedreptății ne-o înfundat în fața SA și e vremea revenirii la adevărul SĂU. Cum o fi de greu și cu multe refaceri de întregi porniri curate și demne. Între noi oamenii oarecum făurindu-ne o viață nouă în fața LUI, urmîndu-I îndrumările. Solemne fiindu-I închinările uitate atîta vreme, să ni le revitalizăm concrete nouă înspre EL.
  Nu dezgustați de îndreptarea așa insistent cerută, că-I însuși Dumnezeu, nu un oarecare. Deci să ne revizuim căderile în fața LUI, pricepîndu-ne viața ce am cam dus-o fără de EL, atîta amar de vreme. Supuși nenumăratelor părăsiri și la aprige pedepse, ne ajunge, nu?

1403.Trăire în solda SA

   Da, ni se pare că nu cerem cine ştie ce de la EL în viaţă cît sîntem. Se vede că nu-i chiar aşa, că vrea un minim de îndreptare, moralizare şi să-L ştim măcar corect. Să nu complicăm cum ne place lucrurile, ci simplu cum ne doreşte EL doar : cu bun-simţ între oameni să fim şi de nu-L ştim încă să fim atei, liber-cugetători şi-i bine deocamdată.
   Viaţa ne vrăjeşte, ademenitoare, dar s-o trăim corect şi simplu ne complicînd-o degeaba, c-o putem rata şi pentru ai noştri. Amăreala vieţii intervine cînd nedrepţi fiind credem şi-n bazaconii ce-L supără şi părăsiţi plătim. N-o pricepem deoarece, ne-o complicăm inutil, nu-i nevoie decît de bun-simţ în faţa SA şi cînd va fi, să-L ştim adevărat măcar.
   EL o venit personal pe aicea, coborîndu-se la nivelul poporului nostru, să ne ceară îndreptarea corectă şi să ne potolim în bine doar. Cu credinţa e doar în EL, că religiile au rata întîlnirea cu EL şi nici nu L-au urmat. Deocamdată nu ne cere luna de pe cer, ci doar să-L ştim cu adevărat cine-I, că I s-o pierdut urma cu nedreptele religii.
   Da, într-adevăr cînd sîntem nedrepţi, imorali şi nici nu-L ştim corect ne părăseşte la greu şi de recidivăm, o încurcăm definitiv. Nu-I place să I se refuze a-L şti lumea corect cine-I cu Adevărat şi imoralitatea asta generalizată mai ales de la noi, îi pune capac. Frica de moarte e un semn că-L nemulţumeşti şi să te îndrepţi cît mai repede poţi.
   Achită rar că nu-L ştim corect şi nici nu ne purtăm corect cu EL, imorali. ÎI alege după principiile SALE, ce noi multe nu le ştim încă, nici în linii mari. Nu-i greu a-L urma simplu cît mai simplu şi sigur se poate.
   Spiritualitatea, harul e greu de dobîndit, e nevoie de multe cred, şi nu-i chiar uşor, aici EL decide şi trebuie îndelungată trăire în solda SA. Nu oricum ci o îndreptare mai aparte şi credinţă desăvîrşităm fără greşeli şi-n final de EL depinde totul.