Neastîmpărului să-i ia locul potolirea, strict necesară în așa deșănțare derizorie. Clară pentru toți, să fie schimbarea hotărîtă și adevărată, nu de fațadă. Ci amplă și adîncă, cuprinzînd tot ce trebuie să ne simțim împliniți cum e nevoie. Nu de voie, ci de nevoie, că o fost ce-o fost și să încetăm neadevărului să-i mai cătăm în coarne.
Experimentarea nedreptății ne-o înfundat în fața SA și e vremea revenirii la adevărul SĂU. Cum o fi de greu și cu multe refaceri de întregi porniri curate și demne. Între noi oamenii oarecum făurindu-ne o viață nouă în fața LUI, urmîndu-I îndrumările. Solemne fiindu-I închinările uitate atîta vreme, să ni le revitalizăm concrete nouă înspre EL.
Nu dezgustați de îndreptarea așa insistent cerută, că-I însuși Dumnezeu, nu un oarecare. Deci să ne revizuim căderile în fața LUI, pricepîndu-ne viața ce am cam dus-o fără de EL, atîta amar de vreme. Supuși nenumăratelor părăsiri și la aprige pedepse, ne ajunge, nu?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu