2629.Mai frumoase ca o realitate ce o dorim aievea

  Nu e nici o opreliște în viață de vrem ceva se poate, doar de vrem cu ardoare. Asta în lumea asta, că-n fața LUI e nevoie întîi de toate de sinceritatea și de preocuparea necesară în timp o afli. Și altele legate de cum mai trebuie să fim.
  Năzuințele, speranțele ne făuresc imagini ce-s mai frumoase ca o realitate ce o dorim și e aievea. Aflînd-o în construcția ce o vom edifica cu vremea, după reguli în edificare. Să nu ne oprim din înaintare cînd sîntem pe aproape, chiar de sînt și neîmpliniri inerente oricărui început. Pînă ne dăm la calea cea nouă, căutată și s-o afle și alții de-s doritori, să le-o arătăm.
  Că cei aflați în calea bună îs cu multe cunoștințe în temă față de ceilalți încă ne ajunși pe acolo. Și nu au facilitățile celor admiși să continue altfel drumul cunoașterii.
  Că nu-i nici un iad, ci o muncă de îndreptare și dincolo, ce nu s-a putut pe aicea. În condiții altele, fiind suflet, doar și cu altele necunoscute nouă aicea.