2596.Uni-și revin uneori de strașnică ispravă

  E la modă nu numai la noi să fie omul un profitor nerușinat și se vede că-i o ultimă încercare. A nedreptății de a demonstra de ce-i în stare. Bineînțeles că nu de acuma-s astfel de inși în liberă trîndăveală. Cu toate că uni-s și uneori de strașnică ispravă, dar revin neputincioși. Și așa-i ținem minte și nu-i drept, dar societatea trebuie vaccinată din vreme și tot revaccinată mereu.
  Exces de istețime, om adevărat din timpurii porniri și tot degrabă nelucidă tărășenie. Golul împreună și curata ființă, o inexplicabilă închegare a existenței neîmplinite. Și totuși de întîlnit aidoma printre noi, ca noi și totuși vai de ei și noi că ne derutează viața. Așa-i de datoria noastră să ne tot dezmeticim din așa trăiri, aflîndu-L, cum putem ori nu, dar moralitatea măcar.
  Că de nu, vedem ce tot pățim, nedemne trăiri cu consecințe hîde, părăsiți. Singuri ori la grămadă, în nevoi, deznădejdii, suferințe și grăbite refugii în groapă. Că sîntem  încă inconștienți de toate cele, că nu-i scăpare nici acolo. Ci continuăm hăirupul și-s altele legile, mai acătării puse la punct, de aici nici nu ni le închipuim.