2586.Încrederea în oameni, doar așa ne e bine

  Deci pînă la dărîmătoarea probă contrară vorbei însușite liber, chiar și neîntărită. Să avem încredere deplină în oameni, doar astfel și noi sîntem mai presus. De orice bănuială în sinea noastră curați și drepți de ne menținem, avem șanse. Ca în timp, tot așa să ne chezășuim îndreptați și încet să revenim la calitatea adevărată de om. Că-i greu și de menținut, e de muncă și se poate de avem tărie și voință corectă.
  Că numai încrederea în oameni ne dă dreptul de a fi întregi în lume și SUS. Fără de care sîntem de ne etichetat corect, nedrepții îs cu duiumul și nedemni. Omul cumsecade, oponentul șmecherului, e cu vorbele mari și caută să le umple de conținut. Contrar neisprăvitului ce nu știe de ele și nici nu știe de el, e pierdut și rateu uman încă în viață o vreme.
  Conștiința de a fi cum trebuie e un început și de menținut, chiar de-i greu nu ne lăsăm. Nu ne comparăm cu alții, ce poate-s mai buni, ci noi cu noi, din ce în ce mai corespunzători. Cît putem și luptăm cu noi înșine, cerîndu-I și LUI ajutorul uneori, făcînd abstracție de ceilalți.