În cursa îndreptării se menționează și cunoașterea de sine, și nu-i la îndemîna fiecăruia. E uneori răscolitoare de amintiri tare neplăcute pentru unii mai deochiați. Și totuși trebui și acest duș rece de dezmeticire corectă. Unde inconștientul ne trezește la realitatea crudă de adevăruri și a dreptății susținute ferm și clar.
E de mers în vîrful picioarelor prin noi înșine, să nu ne deranjăm decît cît e nevoi cu demnitate. Că se poate deraia de la traseu și porni năvalnic contra ta însăși, ratînd îndreptarea. Și cantonîndu-te în nevoi proprii, cu tine însuți de furcă dezechilibrat. Ființa omului e o construcție destul de fragilă în anumite contexte, e de stat strîmb și gîndit drept, să nu-ți frîngi gîtul.
EL ne lasă să progresăm în orice domeniu, ce nu-L atinge oarecum în Esența SA. Noi nu știm mai nimica despre EL și spiritualitatea SA Universal valabilă oriunde. Cu legi și doctrine încă în aflare nouă, cînd va fi să fie.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu