2661.Cît EL nu reacționează în vreun fel, ci se abține

  Să fim așa neputincioși condamnați să nu aflăm bucuriile fericirii decît doar din eroare?! E plata Sa către omenirea ce nu-L vrea cum E, ci-L denigrează cu diverși zei falși. Dar se poartă și-i de luat în seamă cît EL nu reacționează în vreun fel, ci se abține?! Vai de noi la mijloc cu așa înaltă potențialitate și cu așa josnică situare.
  Sîmtem încastrați în timpul nostru, ce-l petrecem, îl trăim, nu ne putem sustrage. Să nu ne cuprindă, e parte din noi și noi îi aparținem vrem nu vrem. Că ar fi o altă trăire în afara timpului, nu știu cum e? Iluzii de vise, năstrușnice copilării de oameni mari, s-au așa se pare, doar. Că doar astfel am gusta cînd vrem și nu vrem fericirea, se poate, dar nu-i posibil omenește, ci în alte lumi, poate.
  Să nu facem nazuri cu viața ce-o avem, așa ni-i dată să o admitem, așa și este. Nefericită, dătătoare de speranțe bune și utile, dar nu știm să ne purtăm cu ea. E greu să fim de modele de existență, altora, ca și noi de negativi într-o existență ternă.