3812...Nu sîntem capabili

  O mare eroare prin lume tot umblă, că elitele sociale și conducerea națiilor. Sînt de competența SA, NU! EL E în cele legate de ceea ce-i benefic omului cu adevărat, demn și de cunoașterea SA adevărată. Deci ne mințim singuri cînd spunem unsul domnului, la un oarecare ajuns undeva sus. Într-o societate umană indiferent de mărimea, domeniu și tăria ei, nu contează.
  EL ne lasă pe noi de multă, tare multă vreme să ne îngrijim de lumea noastră. Și doar de-i periclităm programul CER-ului de pe Pămînt, intervine punctual uneori. Nici nu știm, nu ne informează doar constatăm întorsături și schimbări în istoria noastră. Ce au un curs ce nu-l pricepem mai defel, din vina ne ținerii legăturii cu EL. Nu sîntem capabili și nici EL prea interesat, arzîndu-ne în trecut cu încercarea aleasă atunci.

2661.Cît EL nu reacționează în vreun fel, ci se abține

  Să fim așa neputincioși condamnați să nu aflăm bucuriile fericirii decît doar din eroare?! E plata Sa către omenirea ce nu-L vrea cum E, ci-L denigrează cu diverși zei falși. Dar se poartă și-i de luat în seamă cît EL nu reacționează în vreun fel, ci se abține?! Vai de noi la mijloc cu așa înaltă potențialitate și cu așa josnică situare.
  Sîmtem încastrați în timpul nostru, ce-l petrecem, îl trăim, nu ne putem sustrage. Să nu ne cuprindă, e parte din noi și noi îi aparținem vrem nu vrem. Că ar fi o altă trăire în afara timpului, nu știu cum e? Iluzii de vise, năstrușnice copilării de oameni mari, s-au așa se pare, doar. Că doar astfel am gusta cînd vrem și nu vrem fericirea, se poate, dar nu-i posibil omenește, ci în alte lumi, poate.
  Să nu facem nazuri cu viața ce-o avem, așa ni-i dată să o admitem, așa și este. Nefericită, dătătoare de speranțe bune și utile, dar nu știm să ne purtăm cu ea. E greu să fim de modele de existență, altora, ca și noi de negativi într-o existență ternă.

2553.De regulă gura lumii multe inventează

  Nedreptatea ne-o dus în așa eroare, că uni-s creditați cu puteri magice. Chiar de nu-s capabili să-și apere propria viață la o adică și plătesc ca orice muritor. De regulă gura lumii multe inventează și unii normali de mai știu cîte ceva mai acătării. Sînt creditați enorm și puși prea sus încă din viață, ca să aibă de unde veni. Trîntiți la capătul aței, de pămînt, de le zboară fulgii și nu-s strașnic vinovați.
  Au fost cocoțați fără voia lor, în virtutea nedreptății generale, în spații de ne atins. De oamenii de rînd, unde-i aerul mai pur și tare greu de rezistat mult timp. Plătind în dreptul tău cînd sună gongul și pentru ceilalți că te-au crezut prea merituos. Și nu ai fost decît un oarecare cu ceva mai răsărit ca media firească oamenilor.
  Ia-i descumpănit, că-i moda să fim toți o apă și-un pămînt, nedreptate peste tot și nimica să nu se știe de bine. Ci numai de rele și urîte pozne mereu între oamenii lumii derutate de fărădelege.

1603.Încă încasează și noi cu EL

   Nu-i cine știe ce afacere să cauți dreptatea, mai ales cînd e mințită, ca acuma în lume. De altfel ea e deosebit de vigilentă și aprigă, dar nu cînd e dusă în continuare în eroare. Din toate părțile, lipsind Esența, Baza vieții, și dreptatea acuma în lume e trasă pe linia moartă. Dreptatea cu mîinile legate la spate de nedeptatea mincinoasă și nerușinată. Ce-i și la noi în floare de se miră și curcile de așa țară de izbeliște.
   Cu oameni ce-s în stare de multe bune și utile și L-ar ști de-s lăsați, dar încă nu-i vremea. Cînd o veni? Doar EL, cînd s-o sătura de așa potlogării și așa mișei, încă încasează și noi cu EL. Deci e dificil să cauți dreptatea, cînd e bine înghesuită să nu fie văzută măcar.
   Nu-i liberă pe stradă, c-ar auzi și de cele corecte și cine știe de nu s-ar apuca de ce știe și s-o vezi la treabă. Cîți de-alde AD ar încăpea la zdup de nu s-ar mai ști de ei și ar scăpa țara de mișei. Și am mai ști și noi de ea, că-i bine și pe mîini adevărate și noi om mai fi cum trebuie. Lipsa Baze vieții, ce e Esența existenței adevărate, așa am fost proiectați cu EA să trăim.
   Că încercăm și alte feluri nedrepte de viețuire pe pielea noastră, ș-o încasăm vîrtos. Și de SUS și de la noi înșine, ne dă învoire EL, cînd ne părăsește, cam des că nu-L merităm încă. Deci ce căutăm găsim, de am vrea dreptatea, ar fi și ea printre noi acuma, dar nu se dorește încă.
   Nu-i cuțitul la os, că-i pe aproape, o fi, dar știm să ne oblojim nedreptatea să nu care cumva să ne lase. Așa proști nu cred că-s în multe părți? Sigur cu EL alăturea așa nedreptăți nu s-or pomeni, să ne încurce viața. Dar încă nu s-o umplut paharul.
   Și nici încîntătoare nu-i căutarea dreptății, e cu riscuri și pentru tine, trebuie să fii foarte curat. Că se ia de tine întîi și te faci de rîsu-plînsu, de nu-i ești corect. Cum de-o prostit-o atîta vreme nedreptatea? Lipsind-o din lumea noastră.