3392..Încă o vreme, lăsați să ne dezmeticim fiecare

  Să nu te mai atingă nedreptatea lumii, a societății, a apropiaților, ce-s cu toții. În cîrdășie nerușinată între ei și-n fața SA, cu părăsiri și necazuri pe măsură. Noi cu ale noastre îmbunătățiri continui, cum putem mai bine, aflîndu-ne calea corectă. Demnă de oameni cît mai înstrăinați de lumescul ăsta afînat de neputința îndărătnică.
  De a fi cu adevărat ceea ce trebuiește pe acest Pămînt dat să-l cunoaștem cumsecade. Aflîndu-ne locul cuvenit în pace și liniște, omenește între noi și-n fața SA. Cum ne tot cere, comportîndu-ne deocamdată în așa nelegiuire ce I se face și nouă. Cît mai acătării posibil, ignorînd demersurile hîde, fățarnice, urîte și rele ale nedreptății.
  Căutîndu-ne vrednicia în așa nevrednică conviețuire încă o vreme, lăsați să ne dezmeticim fiecare.

1603.Încă încasează și noi cu EL

   Nu-i cine știe ce afacere să cauți dreptatea, mai ales cînd e mințită, ca acuma în lume. De altfel ea e deosebit de vigilentă și aprigă, dar nu cînd e dusă în continuare în eroare. Din toate părțile, lipsind Esența, Baza vieții, și dreptatea acuma în lume e trasă pe linia moartă. Dreptatea cu mîinile legate la spate de nedeptatea mincinoasă și nerușinată. Ce-i și la noi în floare de se miră și curcile de așa țară de izbeliște.
   Cu oameni ce-s în stare de multe bune și utile și L-ar ști de-s lăsați, dar încă nu-i vremea. Cînd o veni? Doar EL, cînd s-o sătura de așa potlogării și așa mișei, încă încasează și noi cu EL. Deci e dificil să cauți dreptatea, cînd e bine înghesuită să nu fie văzută măcar.
   Nu-i liberă pe stradă, c-ar auzi și de cele corecte și cine știe de nu s-ar apuca de ce știe și s-o vezi la treabă. Cîți de-alde AD ar încăpea la zdup de nu s-ar mai ști de ei și ar scăpa țara de mișei. Și am mai ști și noi de ea, că-i bine și pe mîini adevărate și noi om mai fi cum trebuie. Lipsa Baze vieții, ce e Esența existenței adevărate, așa am fost proiectați cu EA să trăim.
   Că încercăm și alte feluri nedrepte de viețuire pe pielea noastră, ș-o încasăm vîrtos. Și de SUS și de la noi înșine, ne dă învoire EL, cînd ne părăsește, cam des că nu-L merităm încă. Deci ce căutăm găsim, de am vrea dreptatea, ar fi și ea printre noi acuma, dar nu se dorește încă.
   Nu-i cuțitul la os, că-i pe aproape, o fi, dar știm să ne oblojim nedreptatea să nu care cumva să ne lase. Așa proști nu cred că-s în multe părți? Sigur cu EL alăturea așa nedreptăți nu s-or pomeni, să ne încurce viața. Dar încă nu s-o umplut paharul.
   Și nici încîntătoare nu-i căutarea dreptății, e cu riscuri și pentru tine, trebuie să fii foarte curat. Că se ia de tine întîi și te faci de rîsu-plînsu, de nu-i ești corect. Cum de-o prostit-o atîta vreme nedreptatea? Lipsind-o din lumea noastră.