3480.Nu ne pot soluționa viața asta trăită cam anapoda

  E totul posibil în așa încă nedreptate și fanaticii să treacă-n fața scepticilor uneori. Unde Esența vieții e luată-n derîdere o vreme, lăsată de SUS, doar așa înțelegerea să fie mai grea. Chiar oprită prim lume o vreme, pînă și copii o vor pricepe necontenit. Dezmeticirea Atunci va fi la îndemîna tuturor și-nfăptuită cum ne va fi învoirea.
  Concluzionînd că-I dincolo de bine și rău, deci binele e o himeră, irealizabilă, dorință doar rămînînd?! E de discutat totuși, de nu-i un dat, de ce se bate atîta monedă pe imposibil. Simt că-i greu și poate și alții, dar să ne căutăm îndreptarea cu EL, ce ni se tot cere, nu de florile mărului. Că și așa nu putem fi desăvîrșiți și știutori, înșelîndu-ne mai mereu în cam toate, doar ce ni se mai lasă oarecum.
  Că ni se lasă la îndemînă doar credințe, intuiții și chiar de sună cam urît, unele aproximări, bănuieli ce nu ne pot soluționa viața asta trăită cam anapoda.

1603.Încă încasează și noi cu EL

   Nu-i cine știe ce afacere să cauți dreptatea, mai ales cînd e mințită, ca acuma în lume. De altfel ea e deosebit de vigilentă și aprigă, dar nu cînd e dusă în continuare în eroare. Din toate părțile, lipsind Esența, Baza vieții, și dreptatea acuma în lume e trasă pe linia moartă. Dreptatea cu mîinile legate la spate de nedeptatea mincinoasă și nerușinată. Ce-i și la noi în floare de se miră și curcile de așa țară de izbeliște.
   Cu oameni ce-s în stare de multe bune și utile și L-ar ști de-s lăsați, dar încă nu-i vremea. Cînd o veni? Doar EL, cînd s-o sătura de așa potlogării și așa mișei, încă încasează și noi cu EL. Deci e dificil să cauți dreptatea, cînd e bine înghesuită să nu fie văzută măcar.
   Nu-i liberă pe stradă, c-ar auzi și de cele corecte și cine știe de nu s-ar apuca de ce știe și s-o vezi la treabă. Cîți de-alde AD ar încăpea la zdup de nu s-ar mai ști de ei și ar scăpa țara de mișei. Și am mai ști și noi de ea, că-i bine și pe mîini adevărate și noi om mai fi cum trebuie. Lipsa Baze vieții, ce e Esența existenței adevărate, așa am fost proiectați cu EA să trăim.
   Că încercăm și alte feluri nedrepte de viețuire pe pielea noastră, ș-o încasăm vîrtos. Și de SUS și de la noi înșine, ne dă învoire EL, cînd ne părăsește, cam des că nu-L merităm încă. Deci ce căutăm găsim, de am vrea dreptatea, ar fi și ea printre noi acuma, dar nu se dorește încă.
   Nu-i cuțitul la os, că-i pe aproape, o fi, dar știm să ne oblojim nedreptatea să nu care cumva să ne lase. Așa proști nu cred că-s în multe părți? Sigur cu EL alăturea așa nedreptăți nu s-or pomeni, să ne încurce viața. Dar încă nu s-o umplut paharul.
   Și nici încîntătoare nu-i căutarea dreptății, e cu riscuri și pentru tine, trebuie să fii foarte curat. Că se ia de tine întîi și te faci de rîsu-plînsu, de nu-i ești corect. Cum de-o prostit-o atîta vreme nedreptatea? Lipsind-o din lumea noastră.