4022...Să vedem cum va mai fi.

  Omu-i cam uneori de capul său pe Pămînt, ni se dă ocazia, nu la toți la fel, de a ne face damblaua. Cum ne taie capul și sîntem tot notați în decurs de generații, cîte socoate Cerul. Noi vom constata în timp, cu atenție drămuindu-ne viața în continuare. Să nu ne irosim degeaba, ci-n aflarea LUI și a nostră în strînsă conlucrare.
  Se pare o mare discrepanță și totuși nu-i încotro, așa ni-i datul să-I fim pe aproape. În ce condiții, vom trăi și vom vedea în continuare cu toții cînd EL ne va înlesni aflarea. Deocamdată chiar de-i oarecum devreme, ne cere îndreptarea treptată în lume. Și-n fața LUI, știindu-L cît se poate mai corect în dauna lumescului religios.
  Ce trebuie abandonat devotîndu-ne LUI, Lumii SALE, trăind cumsecade cu toții, să vedem cum va mai fi.

3805...Cine crede altfel se înșeală amarnic

  Într-adevăr părăsirile și urmările nefaste-s mai pe șest uneori, nu totdeauna. Că-s numeroase consemnările imparțiale cînd am fost avertizați și sîntem. Înainte de dezastre, necazuri și suferințe și chiar de moartea negîndită. De nu ne vedem de drum și hălăduim nepăsători sub umbrela SA, pînă-i drept ni se și înfundă. Înțepeniți de-a binelea în neștire, trăim nesimțiți a bine, util și frumos.
  Că nesimțiți sîntem între noi, în natură și mai ales în fața SA și-ntr-un tîrziu plătim. Bineînțeles ne avînd legătura corectă cu CER-ul, nu bănuim fărădelegile contorizate SUS. Și la scadență, hopa brusc opreliștea de a mai fi cumva neînțelegînd nimica din viață. Cadou, dar scump dar și vînduți o dată pășind pe Pămînt, LUI și înțelepciunii de a exista corect.
  Nu aiurea-n tranvai că-i bai și totul se plătește, cine crede altfel se înșeală amarnic.

3746...Cu urmări în părăsiri și necazuri cu duiumul

  Ni se cere imposibilul de către credința și respectul ce îI arătăm necondiționat uneori. Să credem într-un Nefapt, într-un Nevăzut, decît de cei ce-L văzură cumva, îL simțiră oarecum. De să se încreadă pe deplin, ca mine în timp, nu deodată, buimac și pe nepusă masă. E curaj și obligații la un loc, un amestec inexplicabil oricui, ci doar la unii ce mai știu și înțeleg fenomenul.
  Și lucru total inexplicabil, cum de-o reușit nerozia, cred destul de greu să urnească. Omenirea spre așa năzbîtii fără EL, ci cu nimeni într-o religie din care s-o înmulțit. Așa puzderie de altele tot așa de fără EL, ci cu necurățenia poponeț, în cel mai bun caz. Că de fapt e o falsă închipuire tot NT și ceea ce-i scornit de așa înstrăinări de EL și noi.
  Ce-L supără de cînd e așa tărășenie pe Pămînt, cu urmări teribile în părăsiri și necazuri cu duiumul.

3480.Nu ne pot soluționa viața asta trăită cam anapoda

  E totul posibil în așa încă nedreptate și fanaticii să treacă-n fața scepticilor uneori. Unde Esența vieții e luată-n derîdere o vreme, lăsată de SUS, doar așa înțelegerea să fie mai grea. Chiar oprită prim lume o vreme, pînă și copii o vor pricepe necontenit. Dezmeticirea Atunci va fi la îndemîna tuturor și-nfăptuită cum ne va fi învoirea.
  Concluzionînd că-I dincolo de bine și rău, deci binele e o himeră, irealizabilă, dorință doar rămînînd?! E de discutat totuși, de nu-i un dat, de ce se bate atîta monedă pe imposibil. Simt că-i greu și poate și alții, dar să ne căutăm îndreptarea cu EL, ce ni se tot cere, nu de florile mărului. Că și așa nu putem fi desăvîrșiți și știutori, înșelîndu-ne mai mereu în cam toate, doar ce ni se mai lasă oarecum.
  Că ni se lasă la îndemînă doar credințe, intuiții și chiar de sună cam urît, unele aproximări, bănuieli ce nu ne pot soluționa viața asta trăită cam anapoda.

3367..Ne punem cenușă-n cap și continuăm nelegiuirile

  Nu vrem uneori să ne gîndim măcar că sîntem cam la fel de neputincioși. Și chiar urîți și răi în vorbe și fapte, ca și-n cele ce le tot întîlnim în împrejurimi. Ce nu ne plac, nu ni se par corecte, ne intrigă uneori, dar nu le căutăm a le combate pe loc. Ci ne mulțumim cu gîndul potrivnic nedreptății și atît, nu sîntem mai vrednici nici noi.
  Ceea ce zărim nedreptate prin jur așa sîntem și noi, poate oarecum mai altfel. Că nu sîntem toți pe un calapod, ci diferiți, cum ne-o tot dat CER-ul să fim. De ne-am îndrepta, perfecționîndu-ne în bine mereu, ar fi de dorit. Dar de unde, se zice că de unde nu-i nici Dumnezeu nu cere, ba cere c-o investit să fim cum trebuie. Dar nu putem, mai curînd ne tot stricăm decît să ne îndreptăm cumsecade.
  Sînt cazuri că ne punem cenușă-n cap și continuăm nelegiuirile pînă la o nouă evaluare. Cînd iar simțim c-am călcat pe bec și o luăm de la început, iar și iar, nedrepți și cum credeți că mai sîntem?!

3264.Să ne dezmeticim cumva și poate, poate se va îndura și ne va da voie la mai multe de știut

  Un cod de semnalizări ni-s și la dispoziția noastră din CER uneori și credem marea cu sarea. Că L-am prins de-un picior, aiurea, EL ni-i Prea Superior și nu vrea să ne creeze condiții de a progresa. Înspre Lumea SA, ci ne ține în așa necunoaștere încă o vreme, poate chiar de mai sînt contacte. De gradul care vreți, aparent clare și ferme, cine le ia cum trebuie? Foarte puțini și nu timp îndelungat.
  Repede se revine la distanța prea mare și de ne priceput între CER și noi, neciopliții. Și așa o mai ducem ca urmașii maimuțelor, oarecum zise de nedrepți și alte gîngănii ce ne tot cercetează CER-ul. „- Or fi oare oameni ăștia?!” Poate unii de SUS ne și cred, nu au voie să ni se apropie. Nu merităm și ne țin atît cît mai aflăm pe furate, că-i carantină, secetă mare în cunoaștere.
  Să ne dezmeticim cumva și poate, poate se va îndura și ne va da voie la mai multe de știut. Și despre EL și Lumea SA, nu cîte nedreptăți între religii ce ne-o dus cu sorcove. De am ajuns așa înstrăinați unii de alții și CER și nedrepți.

3064.Datul ne califică și descalifică cînd și cum vrea

  Uneori viața ne croiește chemări ne conforme dorințelor noastre intime. Dîndu-ne înlesniri, talent chiar în cîte alte domenii, ce vrînd ne vrînd, de dragul realizării. Fără cusur, ce-o simțim crescînd în noi, ne dăm acesteia pe de-a-ntregul, la o adică. Confirmînd și-n lume talentul ce ne frămîntă, construcția ce lumea o așteaptă. În desăvîrșirea ce-o pricepem astfel, în fața altora indeciși.
  Și netalentați suficient, ție ieșindu-ți totul pe bandă, fără prea multă bătaie de cap. Rarități de care trebuie ținut cont în viață de ți-i dat, asta e, cu unii și cu ceilalți. Croită de EL și noi la mijloc nu mereu în legătură cu EL, ne supunem ori ba. Depinzînd și de alții viața ce-o avem, nu mereu de capul nostru și nu de puține ori ratîndu-ne.
  Și pe mîna altora ce nu țin cont de noi, nu ne pricep și poate nici noi singuri. Nu știm ce vrem cu adevărat, continuu în căutarea a ceva ce poate nu ne iese cum vrem. Nu-i încă vremea și datul ne descalifică și califică cînd și cum vrea.

2828.Cruda neputință de a fi cum ar fi de dorit

  Nu ni-i ușor dar asta e, ne resemnăm uneori să nu mai greșim și retrași în cîte feluri. Se poate concepe evitarea nedreptății, silei de urît și răutate, de nedreptate. Chiar pe nesimțite pentru unii apropiați, ne transformăm în ceea ce ni se cere. Nu-i încotro, da mai e cale și cîtă întrebare și păreri și îndurare, lene și ambiție. Nu se poate lăsa la întîmplare, cu toate că-i timpul mai altfel cunoscut, e de mirare.
  Facem haz de necaz, ca să nu izbucnim în lacrimi de deznădejde cu atîta nedreptate. Parcă LUI nu-I mai pasă și ne tot înghesuie la greu, să ne fie mereu. Doar ne vom dezmetici și altă cărare om descoperi întruna de urmat chiar împovărat. De așa nevoi ce nu le-am dat vînt cînd ni le-am asumat și acum le înnoim și noi o dată să tot fim.
  Că ne tot dorim împliniri și chiar le și vedem în vise în amestec cu realul. Cruda neputință de a fi cum ar fi de dorit, dar nu sîntem încă așa departe, ci aci oarecum. Mai întremați nițel cum ne cum, așa mai altfel, nu cum se zice și se crede.

2715.Bucuria primitorului să te mulțumească

  Să ne comportăm uneori și de ni se cere de asemenea, cu mai puțin discernămînt. În a fi darnic și fără grijă, ne cumpănit, ci cu larghețe în a risipi bunuri și valori. Și din timp în timp, să ne bucurăm ne limitat de cîte îngrijorări pămîntene. Ci slobod și fără grijă, bucuria primitorului să te mulțumească, să te îndestuleze. Știu e risipă și poate dai de fundul sacului, din așa năpastă poate.
  Fiecare după cum îl taie capul să facă, dar măcar din cînd în cînd să ne mai și schimbăm. Într-un fel ce poate nu l-ai visat, schimbînd registrul vieții, trăirilor, poate mai radical. Decît ar fi trebuit, pentru a vedea un nou început, cum e să fii mai altfel. Și cum te vei simți, mai în doi peri și nu așa îngrijorat și precaut, ci mai cum se nimerește.
  Se zice că ne cunoaștem și după capacitate de a risipi fără socoteală. Se prea poate să o și încurcăm, dar de regulă avem atîta minte ca să ne oprim la timp. Mai e și a fi slobozi și în a ne bucura și a participa la bucuria altora dezinteresați. De dragul distracției, de altfel un tip închistat și tare grijuliu, oare e posibil?!