3655...Aflarea bună, corectă, bucuria de viață în colaborare cu CER-ul în cunoaștere

  Ne căutăm singuri de grijă, e și normal, cît mai bine să ne fie nouă și familiei noastre. Tot normal ar fi că sîntem oameni, toți la fel, sigur dați de EL pe Pămînt. Nu toți și reușim, știți de ce? Că nu toți avem aceeași cale parcursă oarecum cum ne dorește EL. O cale care de ar fi cum trebuie, în cunoștință de EL, respectat și crezut ca Singurul Dumnezeu.
  De asemenea se cuvine de menționat dărîmătoarea comportare neomenească între noi oamenii. De care dăm dovadă și-L silim a ne părăsi și astfel intrăm sub zodia hazardului. Cu toate că nu-i întîmplarea pe Pămînt, ci și nevoile ne sînt plănuite undeva. Să ne fie cu un anumit efect de băgare la cap și să ne îndreptăm și-n ultimul ceas.
  Că nu-i chiar mare bai, dar să reușim că tot salvați vom fi și întregi și întreagă ne va fi menirea. Aflarea bună, corectă, bucuria de viață în colaborare cu CER-ul în cunoaștere.

3367..Ne punem cenușă-n cap și continuăm nelegiuirile

  Nu vrem uneori să ne gîndim măcar că sîntem cam la fel de neputincioși. Și chiar urîți și răi în vorbe și fapte, ca și-n cele ce le tot întîlnim în împrejurimi. Ce nu ne plac, nu ni se par corecte, ne intrigă uneori, dar nu le căutăm a le combate pe loc. Ci ne mulțumim cu gîndul potrivnic nedreptății și atît, nu sîntem mai vrednici nici noi.
  Ceea ce zărim nedreptate prin jur așa sîntem și noi, poate oarecum mai altfel. Că nu sîntem toți pe un calapod, ci diferiți, cum ne-o tot dat CER-ul să fim. De ne-am îndrepta, perfecționîndu-ne în bine mereu, ar fi de dorit. Dar de unde, se zice că de unde nu-i nici Dumnezeu nu cere, ba cere c-o investit să fim cum trebuie. Dar nu putem, mai curînd ne tot stricăm decît să ne îndreptăm cumsecade.
  Sînt cazuri că ne punem cenușă-n cap și continuăm nelegiuirile pînă la o nouă evaluare. Cînd iar simțim c-am călcat pe bec și o luăm de la început, iar și iar, nedrepți și cum credeți că mai sîntem?!

3152.O tot ducem pînă ne va veni rîndul dezmeticirii ferme și clare între toți

   Ni se dau tării și putere de muncă pentru realizări notabile, dar nu ne ținem la fel de ele. Din varii motive îL nemulțumim și ne retrage sprijinul, ratîndu-ne în continuare. Viața devine așa o umbră neînsemnată și nu mai convingem pe nimeni, cît mai sîntem. Se zice că e gingaș lucru viața și ușor de tulburat iremediabil, pierzînd lupta pentru o existență onorabilă.
  Din vina insuficienței forțe creatoare, ce ne împinge a răzbi și de unde te aștepți la bine și util. Că-i greu uneori, se poate coborî, se pare nemeritat și cine-i în stare să urmărească căderea. Pînă la capăt a unor inși compromiși de neputința de a fi oameni adevărați. Că-i jalnică înfrîngerea, durerea-i unică și fără sfială te doboară, de nu știi ce vrei de la viață, demn și cumsecade.
  Încercările la care ne supune EL și Lumea LUI, îs diverse și de ne imaginat de om. Așa sîntem făcuți, să nu putem ști chiar de toate ce trăim, mai mult inconștienți. O tot ducem pînă ne va veni rîndul dezmeticirii ferme și clare între toți.

1883.E o cale, ce nu-i mereu bătătorită

    E de „dat timpul înapoi”, să ne revenim cum am mai fost, sigur nu vom mai fi la fel. Dar ceva am învățat și poate nu vom mai încălca bunele comportări și ne vom vedea de drum. E o cale, ce nu-i mereu bătătorită și netedă ca-n palmă, ci și cu denivelări. Mai ales din partea noastră că nu sîntem cum trebuie între oameni și-n fața SA. Schimbători cam cum bate vîntul schimbărilor, de regulă nedrepte și care nu ni se potrivesc.
   Iar în relațiile cu EL, trebuie un control cît mai bun a unor comportări, nu rigide, dar de bun-simț între oameni. Și-n fața SA și mai și cu o oarecare teamă, dar și o încredere măsurată, că și EL pînă nu-I demonstrăm. Că sîntem sinceri serioși și chiar de se poate spune așa, cu o oarecate doză de altruism. Și săritor înspre bine, preîntîmpinînd neregulile cînd putem.
   Nu-i ușor dar nu murim din asta, ci ne consolidăm o viață, ce poate nu am avut-o mai înainte. Descoperind o înțelegere cu Divinitatea, pentru început, fiind cum trebuie între oameni.

1708.În lume-s ale religiilor cerințe ce nu-L privesc

   De ce Tăria CER-ului ne achită, ne iartă, ne primește în preajmă atît de rar? Nu-I îndeplinim  dorințele, decît tot la fel de rar. Nu c-ar fi foarte grele, ci cred că nu le luăm în considerare în mod serios și sincer. Dar nici simple nu-s și cel mai greu, e că nu sîntem învățați cu EL și cerințele SALE. În lume-s cunoscute ale religiilor cerințe ce nu-L privesc.
   Deci e relativ complicat o relație cu EL, în condițiile zilei. Cînd E necunoscut și ne respectat, ci ignorat și chiar ascuns publicului larg. Și cînd îL afli, ca și mine, abordîndu-te EL și de începi, e nevoie să te ții și nu-i chiar simplu. Cu însuși Divinitatea, ce celelalte religii îL cam evită și mai bine-L ascund.
   Nu că-I capricios, neașteptat, poate neînțeles deloc de noi creația SA. Ce încă nu ne putem ridica oarecum la nivelul SĂU, ne lipsesc multe lecții încă să aflăm. Cred că nu-i timpul potrivit, încă ne sosit în lume, ca să fie totul cum trebuie cunoașterii.  Că-I înconjurată de mister, E adevărat și EL o întreține această aureolă de neatins. Și de ne înțeles, avînd încă cerințe ne îndeplinite de noi, e și simplu să ne reluze .
   Constat că nu I se acordă încă nici o șansă unei relații cu lumea, nerespectîndu-L. Și mai mult ignorîndu-I elementarele cerințe de bun-simț și bine, de respectat în lume. Nici nu-I cunoscut și nici nu se mișcă lumea înspre aflarea SA corectă. Dezinteres general, cu toate că plătim mereu pentru asta, tot degeaba!
   Și EL în general are o cerință foarte deosebită, conducerea statelor. Și-n ansamblu conducerea lumii să-L afle și urmeze corect, ca masele să le urmeze. E greu e ușor timpul ne va da răspunsul și-l vom ști corect.