3190.Concomitent nici de EL să nu uităm, acordîndu-I întîietate în ceea ce sîntem, cum putem omenește

  Mai bine plătim, ne-am învățat că sîntem de ne îndreptat, să ne învățăm a suferi. Și să ne așteptăm la moarte oricînd, pacea și liniștea să n-o căutăm, că n-o merităm. Ci doar relele și urîtele comportări ce le dăm și le primim, o încîlceală de neputincioși. Și EL din CER, se miră că avem totuși minte dată și nu o folosim în bine, util și frumos.
  Da într-adevăr totul se plătește, de nu ești cum trebuie, nu extraordinar, sfînt. Dar pe acolo un om de înțeles cît de cît, abținut de la urîte și rele vorbe și fapte. Potolit și cu atenție la EL, ce-ți cere, că nu luna de pe cer, ci omenește să fim. Între noi toți, cu bun-simț, binele și utilul în vedere mereu și de nu ne reușește, sincer să ne pară rău.
  Și ulterior mai atenți să dibuim omenia a o adopta regulă de viață și altă cale vom afla. Concomitent nici de EL să nu uităm, acordîndu-I înîietate în ceea ce sîntem, cum putem omenește.

2298.O lume în derută și derivă și fără EL

  Avem de învățat în viață mereu și să ne cumințim cînd e timpul, nu să ne prezentăm vieții nedrepți. Ci nu numai cu carte, ci în primul rînd oameni adevărați, că acuma nu-i așa. Se vede, netrebnici la greu peste tot, o lume în derută și derivă și fără EL. Asta-i durerea mare, încă fără morală și bine, ci nedreaptă, urîțită, rea, invidioasă și puturoasă, ce mai trebuie? Vai de noi cum ne prezentăm Universului SĂU, noroc că ni-i cale barată și lor la fel, că-i chiu și vai, nimic bun de capul nostru.
  Că-i de judecat pe oricine nu după căderile și nevoile suportate, ci după înălțătoarele adevăruri reușite, e de văzut. Da așa nu avem cu ce ne lăuda, josnicii și imorali, puși pe căpătuială și înjosirea tuturora în frunte cu ei. De spiritualitate nici vorbă, nu o cunoaștem, ne-o ascuns-o a o mirosi măcar, n-o merităm cît timp îL ascundem lumii. Cînd ne vom învrednici cum trebuie în fața SA și a omenirii cumsecade, drepți, curați, fermi și clari, se va mai putea discuta. Pînă atunci, muhaielele trebuiesc curățate și călcate, că ziua aceea vine, cînd?
  Nu vă doară capul, că și așa nu-i mare lucru de el, săracul, gol, ușor de dus, nicăieri, rateu, aici e problema pînă cînd? Că ni-i calea spre CER, călcînd prin viață cu viață, nu în nereguli mereu ci să ne vedem de treabă, ca oameni dați. De CER, să fim pe Pămînt  folositori nouă și celorlalți, nu să-i facem degeaba umbră, ca acuma, ci să ne îndreptăm firesc. Că sîntem așteptați trebuincioși de ceva vreme.

1883.E o cale, ce nu-i mereu bătătorită

    E de „dat timpul înapoi”, să ne revenim cum am mai fost, sigur nu vom mai fi la fel. Dar ceva am învățat și poate nu vom mai încălca bunele comportări și ne vom vedea de drum. E o cale, ce nu-i mereu bătătorită și netedă ca-n palmă, ci și cu denivelări. Mai ales din partea noastră că nu sîntem cum trebuie între oameni și-n fața SA. Schimbători cam cum bate vîntul schimbărilor, de regulă nedrepte și care nu ni se potrivesc.
   Iar în relațiile cu EL, trebuie un control cît mai bun a unor comportări, nu rigide, dar de bun-simț între oameni. Și-n fața SA și mai și cu o oarecare teamă, dar și o încredere măsurată, că și EL pînă nu-I demonstrăm. Că sîntem sinceri serioși și chiar de se poate spune așa, cu o oarecate doză de altruism. Și săritor înspre bine, preîntîmpinînd neregulile cînd putem.
   Nu-i ușor dar nu murim din asta, ci ne consolidăm o viață, ce poate nu am avut-o mai înainte. Descoperind o înțelegere cu Divinitatea, pentru început, fiind cum trebuie între oameni.

1850.O limpezire a gîndurilor și faptelor pînă aflăm calea

   Ne dorim în mod firesc să știm dinainte unde e bine să ne manifestăm și unde nu în viață. Noi și familia noastră, cum e de făcut să nu avem probleme, ci să ne realizăm. În condiții corecte, asta-i dilema, binele de înfăptuit din convingere. E foarte greu de învățat după atîta nedreptate și înrăire, dezordonată, apucată.
   E nevoie de o limpezire a gîndurilor și faptelor pînă aflăm calea de urmat. În liniște exterioară și interioară, cu interes aflarea noastră și ce-i de făcut. Numai cu EL că-i lîngă noi mereu și ne așteaptă, să ne hotărîm odată. S-o rupem cu necunoașterea necesară pînă la un punct, după care să ne revenim. Cum de fapt sîntem programați din facere dar încă nu ne știm calea, hoinărind încă.
   Să ne potolim între oameni, începînd cu familia și continuînd cu toți cei ce merită deocamdată. Pe urmă și restul încet, încet calm și cu preocuparea necesară îndreptării firești. Cînd apar probleme și ne depășesc îI cerem ajutorul și ni-L va da. Să știm ajutorul cum îl gestionăm corect, să nu-L dezamăgim, căutînd să ne depășim chiar pe noi înșine.
   În relațiile cu EL, e dificil încă o perioadă și poate că mereu, să știm cum trebuie să fim. Dar măcar să ne dăm interesul cu bunul-simț omenesc, firesc. Pînă vom intra într-o oarecare comuniune cu EL și-n lumea noastră limitată încă-I ne înțeles. Să împăcăm ce nu știm, aflînd, cu ce știm, cît putem din societatea din care facem parte.