4325..Merg cred înainte.

  Știam mai dinainte, analizînd oarecum Lumea SA, că-i un component de bază al staff-ului SĂU, Satana, dar atunci nu știu ce mi-o venit. Așa de l-am respins și invocat nepriceperea cu atîta tărie tîmpă, ce m-o costat o dare îndărăt, cred a credibilității. Cu greu aflate, cîștigate în timp și spațiu, dar tare ușor de pierdut de nu-i ponderare și mă luam așa în van cu mersul lumii fără Dumnezeu.
  În cîteva ore mi-am revenit și cerut iertare, dar fapta, o făcusem de oaie și plătisem deja cred și azi încă-s restanțier de atunci. De asta și întîrzierile toate ce le am de tras eu și familia mea, poate și voi. Doar EL știind ce și cum, eu constat stagnarea și greul căi ce nu se mai gată, ci-n virtutea nemulțumirii create am fost și sînt nevoit să-mi restrîng activități de altfel cred normale.
  Dar cumva trebuie să simt necuviința aceea și cîte altele ce nu mi-s cum ar trebui încă, dar merg cred înainte, asta e.

4265..Nu aflarăm.

  E de gîndit foarte bine dinainte ce-i de făcut că bine nu e în așa lumesc anapoda și dereglat de la firescul uman pornit cîndva. Altfel și abandonat că nu eram pregătiți cumsecade, nu vom fi niciodată de nu-i pus piciorul în prag ferm și clar. Conform datului nostru ce în CER e strașnic respectat și ne ține din scurt cu părăsiri și pedepse pe măsura SA ce nu vrem a ști.
  Și tot plătim, uneori revine printre noi dîndu-ne sfaturi și îndrumări chiar și ultimative, dar nu le pricepem și iar plătim. Ca dintotdeauna încăpăținați de nu mai știe Chiar și Dumnezeu ce-i de făcut ca s-o scoată la capăt cu noi așa. Cum ne comportăm de ne stăpînit corect între noi, natură și ne ținînd cont nici de EL, chiar de veni-se cum trebuia.
  Acum peste 78 de ani pe la noi colea, nepricepîndu-ne defel la ale SALE amenințări și o încurcarăm fest de tot, dar minte tot nu aflarăm nici pînă azi.

2751.Viața cu ale ei trăiri ce ne împlinesc

  Trăirile noastre toate cum or fi îs mai interesante ca toată aceea vremuire dinainte. Ce-o trecut și nu mai este, ci vagi amintiri, cu nevoi din greșeli și altele ce nu le mai știm. Ne împing, ne-o inițiat în viața ce-o desfășurăm cum putem fi mai de folos. Ne uitîndu-ne prea iscoditor îndărăt, ci urmînd viața cum e cu ale ei interesante trăiri ce ne împlinesc.
  Chiar de avem nenumărate ispite și cărora nu le facem față, de a ne împotrivi LUI. Prin religiile lumii, ce-L cam ignoră și noi făcîndu-ne nu neapărat încredere în ele. Ci căutîndu-le a le descifra și nu vedem prostia lor comună, de a I se împotrivi cum pot fiecare. Cu mai mult ori mai puțin succes, înstrăinîndu-i pe oameni de calea SA.
   Expunîndu-i părăsirilor și necazurilor, ce-i termină și nemulțumește mereu. Dezorientați în așa nedreptate totalitară, fără EL și imorală în răutăți egoiste. Departe de ceea ce ne dorește EL nouă, și să căutăm a-L urma căutîndu-L corect.

1967.Un semn Divin, dar nu așa-i perceput corect

   Azi e ziua crucii la creștinii care o serbează, mai mult ori mai puțin. Dar e o serbare a unui simbol dinainte de creștinism. Cînd nu se știe cum o fost transmis omenirii și de pe meleagurile noastre cu mult timp înainte. E un semn Divin, dar nu așa-i perceput corect. E un semn de lumină, nu de întuneric și moarte, cum e primit azi în lume.
   Pe care-i spînzurat de obicei un stîrv necurat, de om mort, la care se-nchină nedrepții LUI și ai noștri. Și destui gură-cască în derivă spirituală, ce nu-L recunosc pe adevăratul. Și Singurul Dumnezeu din CER ce-I pentru noi vii de pe Pămînt, Unicul Responsabil.
   Deci semn de lumină, de se vrea a ști e o stea cu patru raze, luminoasă de să nu te poți uita la ea. Și așa să fie, de se vrea respectarea SA corectă și prin acest simbol Ceresc. Unic în felul său, dar nu inducînd suferința și moartea între oameni, ci lumina și înălțarea. Înspre năzuințe de mai bine și lumină spirituală, nu părăsire și suferință, cum e azi.

1850.O limpezire a gîndurilor și faptelor pînă aflăm calea

   Ne dorim în mod firesc să știm dinainte unde e bine să ne manifestăm și unde nu în viață. Noi și familia noastră, cum e de făcut să nu avem probleme, ci să ne realizăm. În condiții corecte, asta-i dilema, binele de înfăptuit din convingere. E foarte greu de învățat după atîta nedreptate și înrăire, dezordonată, apucată.
   E nevoie de o limpezire a gîndurilor și faptelor pînă aflăm calea de urmat. În liniște exterioară și interioară, cu interes aflarea noastră și ce-i de făcut. Numai cu EL că-i lîngă noi mereu și ne așteaptă, să ne hotărîm odată. S-o rupem cu necunoașterea necesară pînă la un punct, după care să ne revenim. Cum de fapt sîntem programați din facere dar încă nu ne știm calea, hoinărind încă.
   Să ne potolim între oameni, începînd cu familia și continuînd cu toți cei ce merită deocamdată. Pe urmă și restul încet, încet calm și cu preocuparea necesară îndreptării firești. Cînd apar probleme și ne depășesc îI cerem ajutorul și ni-L va da. Să știm ajutorul cum îl gestionăm corect, să nu-L dezamăgim, căutînd să ne depășim chiar pe noi înșine.
   În relațiile cu EL, e dificil încă o perioadă și poate că mereu, să știm cum trebuie să fim. Dar măcar să ne dăm interesul cu bunul-simț omenesc, firesc. Pînă vom intra într-o oarecare comuniune cu EL și-n lumea noastră limitată încă-I ne înțeles. Să împăcăm ce nu știm, aflînd, cu ce știm, cît putem din societatea din care facem parte.