4265..Nu aflarăm.

  E de gîndit foarte bine dinainte ce-i de făcut că bine nu e în așa lumesc anapoda și dereglat de la firescul uman pornit cîndva. Altfel și abandonat că nu eram pregătiți cumsecade, nu vom fi niciodată de nu-i pus piciorul în prag ferm și clar. Conform datului nostru ce în CER e strașnic respectat și ne ține din scurt cu părăsiri și pedepse pe măsura SA ce nu vrem a ști.
  Și tot plătim, uneori revine printre noi dîndu-ne sfaturi și îndrumări chiar și ultimative, dar nu le pricepem și iar plătim. Ca dintotdeauna încăpăținați de nu mai știe Chiar și Dumnezeu ce-i de făcut ca s-o scoată la capăt cu noi așa. Cum ne comportăm de ne stăpînit corect între noi, natură și ne ținînd cont nici de EL, chiar de veni-se cum trebuia.
  Acum peste 78 de ani pe la noi colea, nepricepîndu-ne defel la ale SALE amenințări și o încurcarăm fest de tot, dar minte tot nu aflarăm nici pînă azi.

2546.Cel adevărat corect, demn între oameni

  Infernul ni-l creem noi înșine, după cum ne gestionăm viața, faptele, acțiunile. Gîndirea deficitară normalului, firescului uman, cel adevărat corect, demn între oameni. Fără egoism și nedreptate, ci cumsecade și să-L aflăm cît credem că ne privește. Doar atîta, că ulterior vă veți da seama de cum e nevoie în raporturile cu EL și noi. Deci dezmeticiți cum trebuie, lucizi în viață, existînd spre o normalitate.
  Că-i posibil și binele, frumosul și chiar bucuria de a trăi s-o aflăm. Poate nu chiar raiul dar totuși o viață mulțumitoare, demnă adevărată simțită ca atare. Nu-i imposibil doar de vrem, că ar fi mai ușor de L-am avea lături, sigur, da. Dar e atîta nedreptate, răutate și  dezinteres, colac peste pupăză, spiritualitate în derivă. Fără EL și dezorientată de așa fărădelege, cam de aici pornind multe și mărunte.
  Să ne revenim cum putem să ne reculegem și de nu-i încotro, cerîndu-I ajutorul. Ni-L va da, nesperat, dar vom vedea că-i posibil și vom realiza că-I lîngă noi. Doar să ne mișcăm nițel înspre EL cu interes și speranțe de mai bine și utilul vieții.