2546.Cel adevărat corect, demn între oameni

  Infernul ni-l creem noi înșine, după cum ne gestionăm viața, faptele, acțiunile. Gîndirea deficitară normalului, firescului uman, cel adevărat corect, demn între oameni. Fără egoism și nedreptate, ci cumsecade și să-L aflăm cît credem că ne privește. Doar atîta, că ulterior vă veți da seama de cum e nevoie în raporturile cu EL și noi. Deci dezmeticiți cum trebuie, lucizi în viață, existînd spre o normalitate.
  Că-i posibil și binele, frumosul și chiar bucuria de a trăi s-o aflăm. Poate nu chiar raiul dar totuși o viață mulțumitoare, demnă adevărată simțită ca atare. Nu-i imposibil doar de vrem, că ar fi mai ușor de L-am avea lături, sigur, da. Dar e atîta nedreptate, răutate și  dezinteres, colac peste pupăză, spiritualitate în derivă. Fără EL și dezorientată de așa fărădelege, cam de aici pornind multe și mărunte.
  Să ne revenim cum putem să ne reculegem și de nu-i încotro, cerîndu-I ajutorul. Ni-L va da, nesperat, dar vom vedea că-i posibil și vom realiza că-I lîngă noi. Doar să ne mișcăm nițel înspre EL cu interes și speranțe de mai bine și utilul vieții.