2657.Ci încă ignorat și interpunîndu-I-se un necurat

  Noi pe orbită joasă pe Pămînt, EL printre Universuri, cîte or fi? Și pe Pămînt printre noi ne simțit defel, ci încă ignorat și interpunîndu-I-se un necurat strămort. ÎL înjosim, ca niște nesimțiți ce sîntem și vrem pomana LUI, Ține la o ținută a SA. Noi beșteliți în fel și forme de nevoile-atenționările SALE, nu ne dumirim și pace. Încăpăținați în neputința nedreptății firești umanității fără EL, o ducem în neștire.
  Poate-i un moment hotărîtor, un hop în evoluția noastră spre desăvîrșirea omenirii. Înspre un CE, neștiut acuma, EL poate ne dorește să-L știm ca o ultimă încercare. De nu se va putea, poate singuri în timp, ne vom da seama de unele și altele. Progresînd mai anevoios, dar tot fără EL, cine știe ce va mai urma? Se va ține la distanță de noi, urmărindu-ne evoluția cunoașterii Universului, mai altfel.

  Ne simțindu-se dator să ne tot altoiască și vom găsi și noi un fel de a fi mai acătării. În relațiile interumane, chiar de-L vom ignora, cumva ne va lăsa în pace?!