2623.Dar mai e cale lungă pînă la îndreptarea cerută

  Sîntem necredincioși cu duiumul și totuși nu ne opunem religiilor în acțiune strîmbă. Ci echidistanți, echilibrați, demni cu oarece cunoștințe generale. Și totuși cu milă și încredere în oameni, dar mai e cale lungă pînă la îndreptarea cerută. Și ne știindu-L concret bine, nici cumsecade, e de așteptat să fim mereu necăjiți. Că ne-o dat un timp de gîndire dar n-o ieșit nimica bun, resemnați, neputincioși, tot nu-L știm.
  Ne mințim pe noi uneori și pe cei din jur, făcînd lucruri doar pe jumătate. Nu ne putem hotărî să fim normali, cum trebuie între oameni și-n fața LUI. E de discutat aici uneori pe marginea lucrurilor nefăcute, ori incomplet realizate. De ești angajat în altele mai importante ție și timp de toate cele, nu-i. E o justificare corectă și să nu căutăm să ne rupem de ceea ce trebuie neapărat.
  Așa-i și în cazul meu, nu mai sînt în stare decît de foarte puține treburi, de cînd îI sînt cam cum vrea EL. Cam cum vrea, că nu-s în stare de toate cele ce îmi cere, omenește poate se mai pot. Dar nu-s eu cum trebuie, cred, ori cine știe, timpul și învățătura de minte. Doar EL știind ce și cum va fi, cînd va fi.