2595.Realist la culme, incapabil de a face ceva

  O inteligență prea lucidă,  prea prevăzătoare, aproape perfectă, e de ne dorit. Că ne conduce spre lipsa acțiunilor, neprevăzutul nu-i convine și nu-l acceptă. Deci stagnează, așteaptă și nu știe ce? E mai puțin optimist, ci realist la culme și incapabil de a face ceva. Lenea pune capac la toate, nu-i departe nebunia, frica de orice în viață, e nedrept și pașnic, aiurea viață.
  Doritor de toate și capabil de multe și mari și mărunte. Dar ceea ce-l trage în jos e imoralitatea, lipsa LUI era general valabilă atunci și azi în lume. De ce? Așa vrea EL și noi îL urmăm, bîjbîim în negura ce ne-o tot creem. Materia întunecată în Univers conduce, aici pe noi ne aburim singuri. Cu ochi de melc, nu ne pricepem menirea încă, nedrepți și nedemni deocamdată de așa potențial.
  CER-ul cînd va vrea ne va lumina și în sfîrșit vom vedea, ce-o fost și de ce? Și ce trebuie de urmat ca să ne dumirim oarecum, că tare-I zgîrcit să ne mai arate. Nu cred că mai bine de cît sîntem am fi putut ajunge. Ne oțărîm la EL, dar nu-L știm și ne-o înlesnit pentru asta o zeitate necurată. De care de am fi conștienți de doi bani, ne-am fi lepădat de mult.