2659.Ci durează de uiți binele ce-o fost

  Cum în viața fiecăruia, sîntem lăsați o vreme de început, în pace de CER. Să ne vedem de un rost pe lume, cum o fi, iar pe urmă-s luări în răspăr. De nu-I sîntem cum vrea, așa-i și-n societăți întregi perioade de calm și bine. După care începe desțelenirea așezate-i vremi, cu de toate cele încercate. Și mai aprige și mai de ne dorit, ce nu se trec cu una cu două, ci durează de uiți binele ce-o fost.
  Astfel bucuria vieții trăite normal e de obște mai la începuturi. Și ulterior e tragerea la răspundere, nu așa, deodată și cu tărie, ci pe îndelete. Încet ți se împotmolesc zilele, tot mai greu găsești liniștea. E nevoie de o schimbare simțită de ești în stare, de nu-i îndrumarea necesară. O poți încurca și cine știe ce va mai urma?
  Să nu încurcăm slobozenia dată de CER, unora și altora după o socotință de SUS. Cu descurcarea unora netrebnici care pe șmecherii și învîrteli neroade profită. O vreme de huzur și desfăt, toate cu plata la o adică scadență, ce vine să îndrepte.