2539.Aproape i ne închinăm construcției

  Uneori într-atît de cuprinși sîntem de muncă, de realizări, că restul nu prea mai contează. Nici chiar familia, și viața se confundă cu preocuparea ce o avem într-un domeniu oarecare. Ori din contra, edificăm o realizare deosebită, păcat că uneori ajungem așa de absorbiți de acea muncă. Că aproape i ne închinăm construcției de orice fel, de care pare că depindem mai mult decît e normal.
  Nici chiar așa, că-L supărăm, pentru că locul LUI unde mai E? E neapărată nevoie, că de asta sîntem așa debusolați uneori și ne închinăm unor lucruri și lucrări. În lipsa unei îndrumări corecte, nu către nedreptele religii, or fi poate unele mai acătării pe undeva, nu știu încă. Îndrumarea contează, inițierea, părinții încă din copilărie și cît ei vor exista, știindu-L corect.
 Că de nu-L știu corect Cine E și vă îndrumă după nelegiuitele religii. Ca și ei veți fi părăsiți în nevoi și grăbiți, nemulțumiți lumea o veți părăsi. Ne realizîndu-vă cum ați fi dorit, mulțumitor și îndestulați de viață, voi și familia. Că-n fața LUI foarte mult contează familia bine închegată, o apără, de-i corectă, omenește vorbind.