4072...Rîndul dezmeticirii cu adevărat.

  Mai adineauri mi s-o comunicat că omu-i prezent în Univers, adica în CER, ca proiect. Model și chiar realizări pe unele planete din sisteme solare aiurea prin galaxii diverse. Cu mult înainte de a fi existat sistemul solar din care-i și Pămîntul component. Deci să știm că după om i s-a creat acest sistem solar și acestă planetă, Pămînt.
  Servind la un proiect mai amplu în care centralul obiectiv e omul cu o evoluție pe măsură. Încă necunoscută între noi oamenii, ne meritînd din motivele expuse mai înainte. Ca îndreptarea între noi oamenii și-n natură, cu bun-simț și dreptatea mereu. Cît și mai ales în fața LUI cumsecade urmîndu-L cum ne tot cere și încă-I culmea ignorat.
  Nu va mai fi tolerată o astfel de ofensă mult adusă LUI și Lumii SALE și ne va veni rîndul dezmeticirii cu adevărat.

3409.De analizat ce ai de gînd cu viața ta și acelor cu tine

  Ne avîntăm în realizări care nu ne sînt pe de-a-ntregul clare, ferme, ci pornirea doar. Introducerea-n problema ce se dovedește în timp prea complicată de n-o stăpînim. Bine și corect pînă la capăt, de obicei acestea-s simptomele neputințelor. Năzuințelor ce ne depășesc priceperea, căutăm mereu perfecțiunea și dăm chix.
  E de judecat la rece totul o vreme, eventual pus pe hîrtie cît mai amănunțit crezul tău. Lăuntric ceea ce dorești să obții în afară, între oameni, în natură ori altele la care te implici. Dorești afirmarea, consideri că ești potrivit îndeletnicirii alese, că ai chemare. Și se dovedește, în timp și spațiu, doar că-i o spoială, o toană, o încercare ne susținută suficient.
  E de analizat ce ai de gînd cu tine, cu viața ta, cu cea a apropiaților de ești legat de ei. Afectiv și mai știu eu cum, că-s foarte multe legături și legături între oameni.

3361..Nu exemplare uzate, expirate deja

  Se admit de lume realizările ce decurg din altele mai vechi, ce ne inspiră. Dar nu copierea pur și simplu, că-i cel mult interesantă, de-i foarte reușită, eventual îmbunătățită oarecum. Și atîta, nu ne reprezită, ci tot pe acel vechi amintit de opera noastră, ne furăm căciula. Aiureli de inși necopți încă, în căutări ne edificate bine, ci doar amăgiri trecătoare, de umplutură.
  Se impune deci construirea în continuarea a ceea ce aflăm în domeniul ales. Desăvîrșirea înspre bine, util și chiar frumos, cu elemente noi, de îmbunătățire clară și fermă. Nu reluări nedemne de oamenii ce ne pretindem și nu putem demonstra la o adică. Dăm chix și ne mirăm că nu ne-o mers, dacă nu știm să fim noi înșine, asta-i beleaua.
  Fiind tot cel pe care-l luăm de model și nu ne merge, fiecare-i unic în felul său deosebit. Dat pe Pămînt să ne simțim oameni adevărați, nu exemplare uzate, expirate deja.

3305..Dar am rămas pe loc, știindu-ne locul și timpul nostru la o adică

  Ne avîntăm în realizări cu frică, credință, naivitate cît încape, dar și dragoste și respect. Așa cu încredere, să ne fie iertat curajul și o oarecare mîndrie a celui ce caută împlinirea. Simțind că nu greșește de-i condus de gînduri bune, ținînd cont de ceilalți, nesupărîndu-i. Dorind fapte găsite în alții, ce ne îndrumă cum trebuie prin viața asta. Tare necunoscută și aprig de ne părăsit în neștire.
  Ci-n cunoaștere cît mai deplină a noastră și a naturii date să ne însoțească cît sîntem. Dăinuind în ființa noastră ce-o străbătut veacurile afirmîndu-se dreaptă și la locul ei. Demnă și nevrînd ce nu-i aparține, respectînd pe ceilalți, mai puțin ei pe noi. Dar dreptatea se face, chiar de-i mai de așteptat, ne încredem în ea oricînd firii date.
  Nu mereu reușind să fim luați în serios, ci de foarte multe ori neseriozitate am inspirat. Luați peste picior în istorie de foarte multe ori, cu puține ridicări semețe ale capului din țărînă. Dar am rămas pe loc, știind-ne locul și timpul nostru la o adică.

3230.Dacă ești liber, lucru curios, nu mai greșești, te saturi de nedreptăți, ce nu erai sili a le face, dai din ce primești

  Ne desăvîrșim să zicem în realizări deosebite, demne, chiar excepționale dar și prin milă expuse. Presărată construcția darnică în căutări nemulțumite ce-și află liniștea mult dorită. Împlinirea și astfel te și mai ridici în societate și nu-i de ici de colo, ci pe merit. Angajîndu-ne conform cerințelor vremii, chiar de-i dificil, e de dorit ca să mai fii știut.
  Dacă ești liber, lucru curios, nu mai greșești, te saturi de nedreptăți, ce nu erai sili a le face. Dar așa făceai, nu știi de ce, dar așa simțeai să fii, neputincios în bine, ci înrăit. Acuma slobozenia, libertatea te-o vindecat de rele, vaccinul urîtelor și relelor. E să fim liberi, dezlegați de cîte și mai cîte constrîngeri omenești resimțite.
  Parcă ne obligă să ne căznim a fi nedemni de oamenii ce mereu trebuie să dăm dovadă că sîntem. Cu adevărat între noi toți, știindu-L deasupra Atotștiutorul nostru, ce ne veghează să nu-I greșim. Ci darnici și mărinimoși ca și noi îmbunătățiții.

3072.Forțelor negative, dar îs după un consemn totuși

  Căutăm afirmarea continuu cît sîntem pe Pămînt vii, lupta și munca pentru realizări deosebite. Bune și utile de nu și frumoase, desăvîrșite ce ne ridică între ceilalți, dar nu-i destul. Sîntem la cheremul altor influențe exterioare nouă ce ne domină, de vrem ori nu. Fac cu noi încet, încet ce vor, în condițiile că nu-L știm bine și nu-L urmăm corect.
  Chiar și așa sînt destule încercări de trecut, dar îs mai domoale, supuse LUI, totuși. Sub umbrela SA, ni-i mai ușoară viața, de nu în bătaia potrivnicilor ce ne înconjoară. Nu-i chip bine de trăit, ci eșuăm lesne, ratîndu-ne viața, degeaba încercare. Depinzînd și de noi înșine de ne știm a orienta și îndrumarea contează să nu ne greșim calea.
  Forțele potrivnice vieții în general și a omenirii în particular, îs denumite în popor în fel și chip. Diavoli, draci, necurați(îi greșit că necurați-s morții noștri și ai naturii), se poate să nu fie chiar corecte. Metodele lor, forțelor negative, dar îs după un consemn totuși de SUS.

2539.Aproape i ne închinăm construcției

  Uneori într-atît de cuprinși sîntem de muncă, de realizări, că restul nu prea mai contează. Nici chiar familia, și viața se confundă cu preocuparea ce o avem într-un domeniu oarecare. Ori din contra, edificăm o realizare deosebită, păcat că uneori ajungem așa de absorbiți de acea muncă. Că aproape i ne închinăm construcției de orice fel, de care pare că depindem mai mult decît e normal.
  Nici chiar așa, că-L supărăm, pentru că locul LUI unde mai E? E neapărată nevoie, că de asta sîntem așa debusolați uneori și ne închinăm unor lucruri și lucrări. În lipsa unei îndrumări corecte, nu către nedreptele religii, or fi poate unele mai acătării pe undeva, nu știu încă. Îndrumarea contează, inițierea, părinții încă din copilărie și cît ei vor exista, știindu-L corect.
 Că de nu-L știu corect Cine E și vă îndrumă după nelegiuitele religii. Ca și ei veți fi părăsiți în nevoi și grăbiți, nemulțumiți lumea o veți părăsi. Ne realizîndu-vă cum ați fi dorit, mulțumitor și îndestulați de viață, voi și familia. Că-n fața LUI foarte mult contează familia bine închegată, o apără, de-i corectă, omenește vorbind.

2464.Neîncrederea și fărădelegea în cumsecădenie

  Purtîndu-ne cum e nevoie, cum ne cer împrejurările înspre realizări demne de oamenii ce sîntem. Adică să prefacem sărăcia pămîntului în bogăție, în belșug, în frumos și bine. Chiar pîrloaga în roade și flori alese, nedreptatea, ura și răutatea în mărinimie și bună-purtare, cumsecădenie. Neîncrederea și fărădelegea în bucurie și cooperare înspre realizări deosebite.
  Nepăsarea și lenea în destoinicie cu folos implicat, fățărnicia și intoleranța în atenție și flacăra înălțării spre culmi de umanitate neatinse. Toate ne sînt posibile de vrem cu bun-simț și conlucrare spre omenescul din noi. Străduindu-ne să înfăptuim ce ni-i predestinat nouă, doar să vrem schimbînd lumea asta nedreptă încă. În ceva ce poate nici nu visăm, că EL nu de florile mărului se preocupă de noi.
  Fiind și-n alte sfere de ne închipuit pentru noi, totuși din cînd în cînd. Își găsește timp și spațiu pentru a ne îndruma direct cum ne dorește a-L urma ca să ne realizăm cum trebuie.

1798.Făuritori de bine, util și frumos și-nspre EL ceva

   Să nu se spună că am trăit degeaba, să se cunoască ceva în urma nostră. De obicei realizări materiale, bune și ele, de-s folositoare omului înspre bine. Deci să nu fim turiști, ci făuritori de bine, util și frumos. Și de reușim și înspre EL să înfăptuim cîte ceva, spre aflatea oamenilor e  și mai și.
   Ființa om, creație materială cu gîndire și spirit de legătură cu Totul și invers. De se învrednicește în bine și-n aflarea SA corectă, pentru a fi bine primit oriunde. De regulă nu pe Pămînt, cu toate că și aicea-i ceva simțit, inexplicabil încă.
   Condiția de om bazată pe foame, frică și eros e săracă și nedreaptă, principala era legătura cu EL. Ce o tot evităm a aminti, parcă ne-ar fi rușine cu Divinitatea, consider, că-i neputință. Necunoaștere deplină ce se va îmbogăți și va prisosi cît de curînd.
   Totuși omu-i  conștient de ceva ce-i lipsește și tot caută, scormonește, nu se lasă. Nu-i suficientă căutarea, e necesară și îndreptarea cerută de SUS, ca o condiție. Ca și cînd am promova într-o clasă superioară, examenul de trecere, de intrare. E unul poate consideră unii umilitor, de ar fi în fața a ființe inferioare nouă. Dar e în fața SA, cea mai desăvîrșită formă a existenței universale.
   Și din cauză că n-o știm defel, ne și eschivăm de o vreme a o cunoaște. Și-i rău și-i o neputință plătită greu dintotdeauna.

1674.Lipsa încrederii distruge omenia din noi

   Viața ni-i programare amănunțită, de SUS și nu știm, mai avem unele libere inițiative. Ce ne definesc pe noi înspre bine ori rău și nu se amestecă , doar ne îndrumă pașii oarecum din umbră. Și chiar ne ușurează unele împliniri, doar ne vom face datoria trebuincioasă, ce n-o prea știm.
   Și-n preocupări să avem realizări ce ne reprezintă cel mai mult și doar acelea să le și dăruim de-s dorite. Spre folosire utilă și bună și altora, la libera alegere. Să nu fim egoist, că egoistul și zgîrcitul trăiesc într-o lume, ce-i cuprinde, crezînd că toți-s ca ei. Se tem să nu fie înșelați de ceilalți, lipsa încrederii e distrugătoare de omenia din noi.
    Sînt unii ce-s pizmași sacrificîndu-se doar pentru a distruge pe un altul, nu pentru a-l ajuta la nevoie. Nedrepții în general nu pot creea ceva ce e util și bun, nu li se încheagă nimic cu folos ci doar distrugător și nefolositor. La fel își doresc anumite lucruri dar nu și consecințele lor, nu au răsponsabilitatea faptelor lor.
    Ca și proștii care nu se auto-elimină, ce răscolesc josnicia neînchipuită, mai ceva ca răutatea. Ce-i știută și te mai poți feri de ea, de prostie mai greu, lovește pe neașteptate. În schimb răutatea dă dovadă de inițiativă șmecheră, ce-o descalifică și mai mult în fața dreptății și adevărului, ce-o înving.
    Nedrepții resimt ferm temporalitatea vieții, nu-și închipuie bunu-simț și binele în general și plătesc. Învinși de neputința de a fi cum trebuie, fiind părăsiți în nevoi, cu tot avutul lor nedrept suferă și dispar fără urmă.
   Să nu-ți fie teamă de moarte, slogan nedrept, ce-L înfrună, că nu-L știu și nici îndreptați nu-s. Și părăsiți, suferă la greu și mor timpuriu, inexplicabil pentru ei. La hurtă în neștire viețuiesc, fără un demers clar de ce se află pe Pămînt? Nu-s în stare de nimic bun și util, doar înavuțirea și șmecheria ce-i înstrăinează de ceea ce trebuie să fim în viață.

1670.Singuri să ne învățăm mintea necesară

   Mereu vom căuta să ducem o viață cît mai de calitate, de se poate spune așa, în dauna unui tărăboi de multe realizări fără discernămînt constituite. Cred că atîta timp cît nedreptatea va fi prin lume, nu neapărat s-o conducă ca acuma. Neadevărurile vor fi rostite fără rușine, respect și bun-simț. Și nu numai cele de pe Pămînt, dar și cele ce nu-s știute din CER, dîndu-ne cu părerea hîdă LUI.
   Mințind lumea de adevăruri cuprinse în VT(Vechiul Testament) și nu o dată ci repetate de cîteva ori. Referitoare la fiii SĂI și-n special la Satana ce-l slujește și acuma cum se cuvime în CER pe EL. Și să înceteze minciuna, dar sigur nu va fi chip cu atîta nerușinare pe Pămînt și lipsă de bun-simț.
   Și cel mai evident prin lipsa Bazei vieții dintre oamenii planetei deocamdată.
   EL poate fi comparat cu-n autor clasic, că ne pornește și ne lasă să ne dezmeticim. Și progresa în direcția corectă, singuri să ne învățăm mintea necesară. Și intervine ici și colo pentru corecții.
   Dar de mult timp tot ne impune să ne îndreptăm și cu binele în lume să conlucrăm, știind de EL. Și nu reușim să facem aceasta, bezmetici pe nedreptate punem accent greșindu-I și tot plătim la greu mereu. Că nu ne mai iartă, că s-o săturat de așa înrăire și imoralitate în lume.
    Nu-i încă instituită starea de urgență pe Pămîntul SĂU, de către CER. Ci se mai permite doar se vor cuminți oamenii, cît ești o perioadă de acomodare cu viața. Să te bucuri de ea și ulterior de nu dai semne corecte de existență să te atenționeze. Și de nu corespunzi nici atunci te părăsește și încep necazurile și dispariția chiar.
   Nedrepții sătui de părăsiri și pedepse pe măsura înrăirii lor. Nu știu să se schimbe în bine ci tot în rău coboară viața, și-și exprimă desnădejdia mereu. Crezînd că asta-i viața pe Pămîntul SĂU și la atît se limitează trecerea pe aicea. Nu-și dau seama de neputința priceperii necesare unei existențe demne cu adevărat.