3802...Ratîndu-ne viața pe mîna nostră

  Auzi trăsnaie, creștinismul e dragoste de viață și entuziasm, da contra LUI!? Și a noastră că ne expune, de-l urmăm în așa tărășenie netrebnică. Plătind oalele sparte de capul nostru, fiind contrar LUI și a programului ce-l avem de urmat. Conform CER-ului, dar ce-i interesează pe nevolnicii din fața SA și a noastră. De o încurcăm odată cu ei, ei făcîndu-și damblaua, plătind, dar și mulțumiți.
  Că ne-au fraierit pe cîți mai mulți, concomitent cu ei perzînd lupta cu viața. Viața-i entuziasm și dragoste de existență, dar în virtutea cunoașterii SALE demne. De către noi, respectîndu-L cum se cuvine, chiar crezînd cu tărie în EL. Singurul Dumnezeu Adevărat, căruia ne raportăm cît trăim, de vrem ori nu. Așa-i datul omenirii cît e pe Pămînt, altă menire nu-i și de cutezați altfel pieriți!
  Ratîndu-ne viața pe mîna nostră, de minte să-L urmăm cumsecade nu avem.

3305..Dar am rămas pe loc, știindu-ne locul și timpul nostru la o adică

  Ne avîntăm în realizări cu frică, credință, naivitate cît încape, dar și dragoste și respect. Așa cu încredere, să ne fie iertat curajul și o oarecare mîndrie a celui ce caută împlinirea. Simțind că nu greșește de-i condus de gînduri bune, ținînd cont de ceilalți, nesupărîndu-i. Dorind fapte găsite în alții, ce ne îndrumă cum trebuie prin viața asta. Tare necunoscută și aprig de ne părăsit în neștire.
  Ci-n cunoaștere cît mai deplină a noastră și a naturii date să ne însoțească cît sîntem. Dăinuind în ființa noastră ce-o străbătut veacurile afirmîndu-se dreaptă și la locul ei. Demnă și nevrînd ce nu-i aparține, respectînd pe ceilalți, mai puțin ei pe noi. Dar dreptatea se face, chiar de-i mai de așteptat, ne încredem în ea oricînd firii date.
  Nu mereu reușind să fim luați în serios, ci de foarte multe ori neseriozitate am inspirat. Luați peste picior în istorie de foarte multe ori, cu puține ridicări semețe ale capului din țărînă. Dar am rămas pe loc, știind-ne locul și timpul nostru la o adică.

2413.Poate în timp se va afla ce trebuie cu adevărat

  EL ne fascinează și concomitent ne e frică de EL. EL chiar dorește teama de EL să ne-o inoculeze de la început în amestec cu respectul. Dar și o oarecare dragoste și atașament mai deosebit, chiar iubire îmbinată cu credință. Nu toți pot, asta e, poate în timp se va afla mai bine ce trebuie cu adevărat. Misterul ne împinge de la spate, dar neputința ne reține, teama joacă și ea rolul ei.
  Că religiile au creat o repulsie cu minciuna și nedreptatea ce-o susțin între oameni și-n fața LUI. Ce rațiune, ce rațional? Minciună ordinară spurcăciune veche, în disprețul total al Adevărului SĂU. Ce-o plătesc părăsiți nu numai cei ce-o practică dat și toți gură-cască, care-s societatea cam toată. Cu numeroase suferințe, deznădejdii și moartea prematură
  Că nedrepți își doresc să ne ploconim în fața lor, ca-n fața LUI, sigur, dar merită să le dăm spatele. Că ne-o mințit și încă ne mint cu nerușinare, ascunzîndu-ni-L. Pe Adevăratul Dumnezeu, Unicul.

1536.Nu-s creaţia SA

   Nedrepţi şi nedrepţi sînt în lume, nu-s toţi pe un calapot. Se zice de unii să fim străini de ură, milă, dragoste, dorinţă şi frică. Unele-s bune altele ba. Să le luăm pe rînd : să nu avem ură, e corectă zicerea şi EL la fel ne pretinde nouă să ne lecuim definitiv de astă nedreptate. Cît vom mai exista pe pămînt, nu-i uşor, dar în timp, cu ambiţie şi atenţie de a te îndrepta, merge. Se poate, doar să vrei, totul e să-ţi doreşti să-I îndeplineşti dorinţele.
   De milă, nu-i posibil să ne lipsim pentru că şi EL e milos faţă de noi în numeroase cazuri. Şi ne pretinde şi nouă să o dovedim faţă de cei în nevoi, părăsiţii SĂI, doborîţi de necazuri. Pe care nu-i putem decît sfătui să se îndrepte cum vrea EL. Ori măcar cei apropiaţi s-o dovedească sincer în faţa SA, şi se poate rezolva necazul, suferinţa. După cum ziceam recent, EL ne părăseşte într-atît de drastic că ni se scurtează viaţa, dar de ne dezmeticim. Ne-o lungeşte, la EL, totul e posibil la noi nu, dar trebuie să-L respectăm îndreptaţi fiind.
   Lipsa dragostei, eu o văd ca ceva, nefiresc între oamenii, creaţia SA. Se vede că nedrepţii ce-o pretind nu-s creaţia SA, ci cine ştie de ce sorginte îs? Tot EL ştiind, fiind pe Pămîntul SĂU. Dragostea îi coalizează pe oameni în legăturile intime ce formează familia, baza societăţii, asigurînd perpetuarea omului. De dragoste îL putem "învinui" şi pe EL faţă de noi, creindu-ne şi avînd grijă de noi pînă aici şi în continuare.
    Noi întorcîndu-I în cel mai bun caz credinţă neţărmurită. Ştiu nedrepţii faţă de zeul lor nedrept au dragoste şi iubire faţă de un necurat de mort răsvechi. Aiureli de înrăiţi strîmbi în faţa SA. EL ne-o creat pe toţi şi mulţi îi întorc spatele, dar şi EL i-o părăsit la greu şi suferă şi viaţă prescurtată. Dar ei încă nu-s conştienţi de asta, mai trebuie să le dovedească, EL ştie cum pentru ai întoarce cum e corect.
   Dorinţa, e firească ca şi dragostea între oameni, dar să fie filtrată de morală şi bine, altfel e aiurea şi nedreaptă. Deci moralizarea-i necesară ca şi viaţa şi dreptatea şi binele înfăptuit continuu cît trăim.
   De sîntem nedrepţi avem frică de părăsirile SALE, cînd ne pasc suferinţele şi desnădejdia şi moartea prematură. Şi alte necazuri fireşti unor nedrepţi în faţa SA şi a noastră. Frica cei ce-L ştim şi îndreptaţi în bine n-o avem. Ne va fi şi nouă de-I greşim cumva, dar ne ferim şi-I căutăm calea SA.