4350..Ne lasă cînd vine vremea.

  Necredința, ori populara credință, că-n ultima suflare e sufletul, e o gogoriță, sufletul e spiritul, duhul Divin, datul nostru. Al fiecăruia din CER să ne coordoneze viața, gîndirii de a fi om de omenie, cumsecade, acătării între ceilalți, natură. Și mai ales LUI, să-L ascultăm și împreună coordonîndu-ne mintea, vorbirea și faptele, să nu-I mai greșim, ci urmîndu-L.
  Cumva ce încă-I de aflat, că o fost acea Tărie de odinioară pusă la punct atunci, și chiar și atunci doar în linii mari. Că evoluam și încă și azi mai avem de pus la punct mari multe și mărunte lucruri ce nu le știm așa fiind încă tare îndepărtați. De calea preconizată de SUS, Acolo și aci, dar deocamdată ne la locul ei pe Pămînt neîndrumați aiuriți desfășurîndu-ne alandala viața, dibuind.
  Verzi și uscate, căutîndu-ne pe noi și ai noștri, de EL legătura firească cu Exteriorul nouă, dominanta Cerească. Ce deocamdată ne lasă cînd vine vremea, plictisită de așa făpturi neputincioase, nevolnice, încăpăținate în rele, nedreptate și-n urîtă viață.

4065...De cum ne înzdrăvenim cu adevărat.

  Să le luăm pe rînd, frica-i dată și dinspre EL, cînd nu-L respectăm și nici credință. În EL Singurul și Indivizibilul Dumnezeu, nu cum tot minte NT că are fiu de pe Pămînt, aiurea. EL E cu Lume LUI în CER doar Acolo înfiripată și-și desfășoară cu toții activitatea. Sub directa SA conducere ca Lumea aceea ce noi nu avem cum o ști mai mult decît ni-i îngăduit.
  Nu cum își tot dau cu părerea neroziile în NT, greșindu-I și plata-i pe spatele neputinței. Omenești ce nu-i în stare de a-I face LUI față încă din vechime necorespunzători. Ne tot dovedim și tot așa părăsiți plătim întruna, ne dezmeticindu-ne mai defel. Cum ne pretinde EL între noi oamenii cumsecade, în natură și-n fața Sa corecți mai ales.
  Frica ne dispare ca prin farmec, de cum ne înzdrăvenim în credința în EL cu adevărat.

4034...Și ne vom irosi cum încă ne tot ducem.

  Mai zilele trecute la radio, la ora religiei se reamintește că pe lîngă credință. Credința cea adevărată, omul are nevoie și de bunăcuviință în relațiile interumane. Ca să trăiască decent, să simtă că-i respectat și crede, mai că-i tentat din cauza izolării. În care ne-o programat EL fără EL să ne ducem viața încă o vreme, ce-o cam trecut.
  Deci e tentat omul și așa reieșea din emisiune, să nu mai pretindă a crede în minciună. Cu tot dinadinsul, ci-n buna înțelegere, morala binelui, buna creștere, maniera de a respecta. Pentru a fi respectat corect, îmbunătățirea continuă în relațiile cu ceilalți și-n natură de asemenea. Deci trece pe planul doi credința, ceea ce-i o tărășenie, că-n realitate minciuna nu poate fi admisă niciodată.
  Și-n cazul SĂU, Dumnezeu Cel Adevărat pînă nu ne va lăsa EL corect să I ne apropiem. Cum se cuvine, nu vom avea șanse și ne vom irosi cum încă ne tot ducem de rîpă în așa lume.

3913...Nu ai ac de cojocul ei.

  Ce să-i faci dacă se știe că între credință și prostie e o prăpastie, dar o ales prostia omenirea. Că aflarea SA corectă și urmarea LUI nu-I posibilă întorcîndu-I spatele continuu. Nici între oameni nu sîntem cumsecade și drepți și nici de EL nu știe lumea mai nimica în așa nepăsare. De EL și Lumea SA, ci de cîte închipuiri urîțind și înrăind populațiile în neștire.
  Nici vorbă de credința în EL, ci-n diverse religii străine de EL și urmările-s cunoscute. Și azi lumea-i în părăsire la nivel de indivizi peste tot, cu toată cunoașterea. Ce luptă pentru supraviețuire, sănătatea și altele îs alterate de neputința. De a-I fi în față cum ne tot dorește și noi încăpăținați alegem să nu-I facem față, ci spate!!
  Ce să-i faci la așa lume necuviincioasă deocamdată, nici s-o lași dar nici nu ai ac de cojocul ei, fără EL.

3755...Fiind puși în gardă atunci

  Un pariu, o credință-i libertatea, e o iraționalitate în așa lume îndepărtată de la EL. Voit de SUS și așa lăsată-n părăsire să-și revie singură oarecum. Că totuși chiar lăsați de tot nu sîntem, ci supravegheați și picură și îndurarea. Pe ici pe colo, doar om catadicsi oarecum a întrezări o înfiripare de cale bună. Se vede treaba că nu am reușit de încă sîntem în balamucul ăsta de lume supusă nevoilor.
  Că de eram în partea bună a aflărilor corecte cu EL și noi în desăvîrșiri demne. Nouă și cu EL asigurîndu-ne cum trebuie cunoașterea a ce acuma sîntem cumva în urmă.  De fapt de toate cele vom fi mai în temă doar atunci cînd EL va hotărî ce-i de făcut. Aflînd și noi, fiind atunci puși în gardă de ce trebuie să facem. Mai e vreme că încă sîntem bine mersi în netrebnicia fudulă tot fără EL.
  Și-n nătînga nedreptate ce I se face și nouă furați de noi înșine de Adevăr și dreptate.

3726.De fapt altă cale nici nu-i

  EL nu ne urăște, ne vrea îndreptați între noi cum trebuie și-n fața SA concomitent. Nu ca o brambureală de ne descris, că fapte și credință nu-s competitive la un loc demersul. Ba da, dar să fim cu cap și limpede să ne croim înnoirea de care trebuie să dăm dovadă. Uitînd netrebnicia, nedreptatea, nelegiuirile toate și-n fața SA capabili de bine să tot fim.
  Că nu ar vrea să aibă de-a face cu alde noi, aiurea, cu noi vrea să reconstruiască lumea. Și pe noi în primul rînd aducîndu-ne cum e nevoie cu EL, urmîndu-L cumsecade. Moralizați, îmbunătățiți și corectați în gînd, vorbe și fapte cum ne tot cere EL și nu reușim încă. Dar e timpul să ne tragem pe seamă, dezmeticindu-ne de-a binelea și definitiv.
  De fapt altă cale nici nu-i, ci corectarea noastră întru totul cum ne vrea EL.

3683..Conformîndu-ne corecți să-I fim

  Nedrepții fiind confruntați simțit cu împotrivire la dorințele SALE față de noi. În credință și comportament, fiind potriviți cu cîte pedepse de dus, ei și familiilor. Mai bine de la bun început, știindu-se în afara SA, oricînd posibil sub pedeapsă. Se încovoie sub nevoi să le preia, obidiți, neputincioși să se îndrepte între noi și-n fața SA.
  Învățînd pe toți gură-cască, mai bine să se obișnuiască cu suferința, deznădejdea. Că și așa-i imposibil în fața LUI să stea drepți, potoliți, îndreptați, nevolnicii înrăiți. Dați prin lume să ne încerce, doar om cădea cei nepotriviți, toți aceia, LUI și nouă cum trebuie să ajungem a fi. Autocurățirea omenirii prin necazuri, e sugestia nerușinaților, în loc să-și cate calea.
  Îndeplinirea cerințelor SALE date nouă în timp și spațiu, conformîndu-ne corecți să-I fim.

3305..Dar am rămas pe loc, știindu-ne locul și timpul nostru la o adică

  Ne avîntăm în realizări cu frică, credință, naivitate cît încape, dar și dragoste și respect. Așa cu încredere, să ne fie iertat curajul și o oarecare mîndrie a celui ce caută împlinirea. Simțind că nu greșește de-i condus de gînduri bune, ținînd cont de ceilalți, nesupărîndu-i. Dorind fapte găsite în alții, ce ne îndrumă cum trebuie prin viața asta. Tare necunoscută și aprig de ne părăsit în neștire.
  Ci-n cunoaștere cît mai deplină a noastră și a naturii date să ne însoțească cît sîntem. Dăinuind în ființa noastră ce-o străbătut veacurile afirmîndu-se dreaptă și la locul ei. Demnă și nevrînd ce nu-i aparține, respectînd pe ceilalți, mai puțin ei pe noi. Dar dreptatea se face, chiar de-i mai de așteptat, ne încredem în ea oricînd firii date.
  Nu mereu reușind să fim luați în serios, ci de foarte multe ori neseriozitate am inspirat. Luați peste picior în istorie de foarte multe ori, cu puține ridicări semețe ale capului din țărînă. Dar am rămas pe loc, știind-ne locul și timpul nostru la o adică.

3108.Împăcîndu-ne și cu sinele, modificarea-i cam totală și ireversibilă

  Iar problema intoleranței, nu trebuie cît de cu EL sîntem, să-i dușmănim pe ceilalți. Iar de nu sîntem cu credință în EL sinceră și confirmată, simțită, demonstrată. Adio și nu am cuvinte, retrăgeți-vă dragilor pe meterezele altor îndreptări corecte. LUI și nouă, aliniați-vă cum dorește EL și mai vorbim, așteptați la rînd, cumințiți.
  Altfel nu-i cînd și cum și nici vorbă de împăcare în afara cadrului SĂU cu noi și îndreptării convenite. Aflate și de alții interesați de bunul mers al relațiilor interumane cumsecade. Adevărat omenești, de bun-simț și cu binele și utilul în față mereu, demni, oameni adevărați. Ce mai încolo și încoace, ceea ce nu-i chip acuma și de foarte multă vreme între oameni conviețuirea.
  Împăcarea, fiecare demn să mai lase de la el în folosul tuturora, altfel e aiurea treaba. Și de mîntuială, ne ajungînd nicăierea, fuduli și iresponsabili, nedrepți ca vai de noi. Împăcîndu-ne și cu sinele, modificarea-i cam totală și ireversibilă.

2277.Și alte neplăceri te podidesc, de nu mai știi

  Încercarea e atunci cînd dai de greu de foarte greu, nu așa o piedică oarecare. Și doar atunci se vede de ai ori nu credință cu adevărat. Că de n-ai, o încurci, bolile și alte neplăceri te podidesc, de nu-ți mai afli locul. Și cauți disperat salvarea undeva, oriunde și nu găsești în nedreptatea asta dominantă. Atunci ai face orice să scapi, tu și ai tăi, dar nu-i cum vrei, că EL te-o așteptat poate o viață. Și nu ai mișcat un deget înspre EL și îndreptarea cerută între oameni.
  Poate crezînd în nedreptele religii, ce vă duc cu zăhărelul, nicăieri, profitoare. Și fără EL, Cel Adevărat, Dumnezeu Unicul din CER. Ci cu necurații lor morți închipuiți zei, și nu-s ci minciuni ordinare. Plătind și ei și voi gură-cască în viață și cu viața, de nu vă îndreptați cum ni se cere de SUS. Între oameni să fim omenoși și cu binele în față mereu, știindu-L măcar corect.
  Contrar nedrepților, ce nu-L știu corect, EL de-ți e apropiat, reușești și în viață. Multe rezolvări cotidiene și se creează o înțelegere, colaborare, nu cine știe ce deschisă. Că-n Lumea LUI îs altfel de prerogative și obiceiuri la care acces nu avem. Probleme de fregvențe, spiritualitate, gîndire, existență, timp și spațiu.

2161.Azi nedrepții își aleg ei nedrepte religii, fără EL

  E ceva să ne dovedim așa deosebiți încît să ne simțim aleși de EL. Ca să-L urmăm în credința ce ni se potrivește cu adevărat, a LUI, în EL doar cumsecade. Că azi nedrepții își aleg ei nedrepte religii LUI, renegîndu-L, ori ascunzîndu-L de mulțimi. Prin închipuiri minciunoase LUI și nouă și plătim, fiindcă EL ne părăsește nemulțumit de noi. Și ne iau în primire nevoile de tot felul și chiar ratîndu-ne viața, degeaba.
   Ne pricepînd de ce am fost în viață o perioadă doar de a o ști și nu am putut să ne bucurăm pe de-a-ntregul? Nu-L cunoaștem și nici nu ne comportăm bine ca oameni, duși de lumescul nedrept LUI și nouă. Va mai trece multă apă la vale, pînă va fi pricepută calea de urmat. EL va hotărî și vom afla vremea ce ne va schimba felul nedrept de azi, în ceea ce va trebui.
   Că zilele-n sac nu intră și nici apocalipse și alte nevoi de sfîrșit de lume, nu-s. Ci vom trăi și vom vedea un altfel de cum trebuie să ne comportăm ca să viețuim.

2155.Fără nici o legătură cu Divinitatea

   Ne-am obișnuit unii cu o credință, poate așa la derută, ne împărtășită unanim. Că o fi existînd un Dumnezeu, grav e că cei ce se pretind reprezentanții LUI pe Pămînt. Îs de nimic, fără nici-o legătură cu Divinitatea, ci niște neica-nimeni în fața LUI și a nostră. Dar fudui nevoie mare, că ne prostesc și ne lăsăm asta-i beleaua, a noastră sigură și singura.
   Deci se poate ca să facem un salt calitativ uriaș, de la a crede că poate exista Dumnezeu. La a crede în Dumnezeu. E fenomenal de uriașă calea, extraordinar de înălțătoare, în timp edificîndu-se. Și la  început e o euforie de ne descris și de ai răspunsuri pe măsură, chiar că epatezi. Te crezi cineva și chiar ești, dar prea puțini știu și te bagă în seamă. Mai mulți nepăsători și chiar contra cu nemiluita.
   Nu vreau să ajung cine știe unde, dar în istorie de nenumărate ori EL, pentru scopul SĂU. Ce-i și al nostru dar încă sîntem inconștienți, ne dăm cu presupusul la greu. De nu avem confirmarea LUI, uneori o mai am și caut să mă conving cît pot.

1726.Faptele bune răsplătite pe Pămînt și în CER

  Cînd facem faptele bune, ar fi de dori mereu să le facem toate bune. E să credem în ele că-s cu priință, folositoare și potrivite cînd le facem și la timpul necesar. Deci cu credință că-s necesare și nu-s de pomană, nefolositoare nimănui. Faptele bune, constructive îs mereu căutate și răsplătite pe Pămînt și în CER.
   Și de ne învrednicim și putem ar fi de dorit să nu așteptăm plată, nici mulțumire  ci să ne vedem de drum. Că-i un drum bun și cu priință, întorcîndu-ni-se binele la o adică, de vă mirați. Dar trebuie avut încredere mereu și niciodată nu vă va fi dezamăgire ci mulțumire și înălțare.
   Că EL are grijă de toate cele și nu lasă nimic la întîmplare, doar să avem încredere în EL mereu. Și nu ne va dezamăgi, doar să ținem aproape, cît mai aproape. Făcînd ce ne cere, căutînd să-L înțelegem și de nu să ne informăm, că le primim. Nu sîntem lăsați de izbeliște de corespundem, nu-i simplu dar se poate. Cu unele amendamente omenești, pe care le acceptă, veți vedea.
   Să nu întindem prea mult coarda și relația poate merge mult și bine de vreți și EL bine înțeles.
   În istoria poporului SĂU de atunci, sînt și extreme, ce azi sînt neînțelese de nedrepți. Cum de exemplu Ezdra o îndeplinit o cerință a SA atunci, îndreptînd lucrurile nedrepte LUI. Planului SĂU cu acel popor, ce-n timp tot o eșuat pînă azi lamentabil. Dar și azi nu-L înțeleg și li se pare că EL greșește și nu ei că-s pe coclaurile lumești. Înstrăinați vizibil de EL și cerințele SALE.

1579.Dragostea probată nu mai poate fi desființată

  Un modelul ideal, ne definit, ne încîntă al afla, nu-l știm dar îl căutăm, de nu în noi. Că poate-i greu, cunoscîndu-ne, și-i muncă, de lene, în alții, apropiindu-ni-i de vor. Unii da și ei pe noi, așijderea, de te miri cum e posibil, așa potrivire de caractere și nu numai. Prietenia o minune în desfășurare între oameni, destul de rară, dar existentă. Dată de EL pe Pămînt să ne provoace să știm către ce tindem.
   Și surata ei mai mare și mai desăvîrșită, camaraderia, ce-i între inși de-o moralitate tare viguroasă. Și firi demne și unite de un ideal de nezdruncinat.
   Și de asemenea se mai întîlnește între maiestru și ucenicul său, între desăvîrșit și urmașul întru copiere și evoluție bună. Între avvă și discipolul său în credință, deosebit de veche îndeletnicire, azi cred dispărută.
   Se spune că și dragostea adevărată între doi oameni, o dată înființată, probată nu mai poate fi desființată. Nici timpul nici distanțele, nu fac nimic, doar obligațiile, regulile, moralei în societate. Le inhibă oarecum un timp în așteptare, cine știe cît, doar EL știe și le conduce pe toate.
   Prostia e fudulă de dă în gropi, să nu te iei după ea, evit-o, mai ales că vine pe neașteptate. Răutatea e în unii de mult tare, așa-s ei și-i știi, ferindu-te, dar de prostie care te ia pe nepregătite. E mai greu, venind din partea unora ce par normali și nu-s. Și EL n-o limitat prostia ce coboară în neprevăzute hăuri hîde. În schimb inteligența-i limitată de SUS și-i și rară întîlnită de te miri unde și la cine.
   Hei! Mulți credeau, nedepții că zicerea lui Malraux cu religia și secolul XXI. Va fi tot pe făgașul minciunii de secole, ascunzîndu-L mereu și părăsiți să suferim. Nu, EL o fost și o aprins o licărire de speranță, despre EL și ceea ce trebuie să ne îndreptăm. Cînd va fi, vom vedea, se vede că EL nu-i grăbit încă și nici noi pregătiți.
   Și să fim luați în considerare chiar și noi înșine, nu prin căderile posibile, ci prin ridicările. Ce depășesc media, firescul, ce ne edifică tot mai sus și-i bucurăm și pe alții. Cu realizări demne adevărate, utile și bune multora, și-n îndreptare.