4210..Va permite.

  Poate de ne vom pricepe cu EL a fi cum trebuie ni se va permite o seamă de locașuri de cult și așa, așa de bine pe pricepem. Acuma cam în toate cultele inculte să ne ocupăm de morți oarecum, că-s încă multe nedreptăți ce le înfăptuiesc religiile fără EL. Ci pe coclaurile aproximărilor de tot felul în plată în fața LUI, dar suferim cu toții deocamdată și-ntre noi neputincioșii nu contează.
  Încă străini de EL și îndepărtați de legea SA o tot ducem anapoda ne venindu-ne în fire cum ni se tot cere de veacuri multe. Ignorîndu-L cu bună ștință ori cu reavoință, nepăsare că voia și nevoia LUI E greu de aflat de nu sîntem hotărîți și fermi. În claritatea necesară cunoașterilor SALE ce ne sînt totuși cunoscute cît de cît, nu extraordinar de bine, dar se poate trăi cumsecade.
  Ca oameni la locul nostru și-n timp și spațiu de aflat tot ce ni-i necesar cum ni se va permite după merite.

4194..Nu acei.

  Și ale naturii cît de cît vietăți și nu numai să le vedem cum trebuie mai omenește tratîndu-le. Nu alandala și bătîndu-ne joc de alocarea lor pe lîngă noi, de loc întîmplătoare, ci să le mai îngrijim. Cumva mai acătării în limitele măcar a bunului-simț așa de dat lumii cît mai bine și ne văzut corect încă. Ne respectat și cu urmări negîndite care ne pasc tare neplăcute cînd se coace vremea.
  De nu sîntem cu capul pe umeri mai deloc, înlemniți în neputințe cu duiumul ne la locul lor, revenirea-i grea. Dar trebuie înfăptuit ce trebuie și cît mai bine gîndit ținînd cont de EL cum trebuie măcar, de nu și mulțumit cumsecade. Că nu-I degeaba Acolo SUS și ne cată de calea dată și să ne revenim respectîndu-L măcar cum e în legătură cu mediul înconjurător.
  În respect și bună înțelegere, că slavă Domnului acuma sîntem alții nu acei de acum cîteva milenii.

3892...Dar nu-i așa!

  Nici EL nu-I de preferință față de noi decît la libera alegere ce ne-o tot făurim, dar cum trebuie. Să fim nu așa cum e în prezent o viață-n lumea fără EL și-n debandada. Fără nici o logică corectă, ci-n virtutea șmecheriei, fudulei prostii omenești. Fără dreptatea firească omenirii și naturii înconjurătoare, de EL nici pomeneală.
  Corecți să-I fim, ne doare-n cot de EL din CER-ul SĂU, nu ne privește așa de năuci sîntem. Chiar de avem continuu a-I da socoteală dar nu-i pe față, nu-L știm, ni-I ascuns. Și nu ni-L dorim prin preajmă, ci să ne facem de cap și asta e viața chiar de avem necazuri și moarte. Necazurile unele trec și noi cîți mai putem cu ale noastre tărășenii o tot ducem mereu cît o mai fi, nu contează.
  Gîndire și fapte de netrebnici cu adevărat iresponsabili în toată lumea, dar nu-i așa!

3891...Doar să fim atenți

  Nu ne putem concepe nici viața în sclavie, chiar de-i sub EL, ci ne-o tot dorim liberă. Cît mai liberă, dar să fim cum trebuie între oameni, natură și de EL să ținem cont. Echilibrîndu-ne existența între cerere și oferta vieții demne de oameni cumsecade cu EL. Știm cum e să fim deodată morali, drepți și cu respectul cuvenit LUI, nu-i chiar ușor.
  Dar să ne preocupăm continuu de a fi în fiecare zi competitivi cu noi înșine, mulțumiți. De sine zilnic, viitorul lăsîndui-L LUI doar, de trecut să știm a nu-i repeta greșelile. Chiar și cele mai recente, care ne sîcîe, că nu am fost mai vigilenți între oameni. Natură și-n fața SA, cum putem mai bine să fim, că se ia în considerare mereu și simțiți îmbunătățirea.
  Doar să fim atenți cu toate simțurile strunite de cum ești perceput în timp și spațiu de EL.

3726.De fapt altă cale nici nu-i

  EL nu ne urăște, ne vrea îndreptați între noi cum trebuie și-n fața SA concomitent. Nu ca o brambureală de ne descris, că fapte și credință nu-s competitive la un loc demersul. Ba da, dar să fim cu cap și limpede să ne croim înnoirea de care trebuie să dăm dovadă. Uitînd netrebnicia, nedreptatea, nelegiuirile toate și-n fața SA capabili de bine să tot fim.
  Că nu ar vrea să aibă de-a face cu alde noi, aiurea, cu noi vrea să reconstruiască lumea. Și pe noi în primul rînd aducîndu-ne cum e nevoie cu EL, urmîndu-L cumsecade. Moralizați, îmbunătățiți și corectați în gînd, vorbe și fapte cum ne tot cere EL și nu reușim încă. Dar e timpul să ne tragem pe seamă, dezmeticindu-ne de-a binelea și definitiv.
  De fapt altă cale nici nu-i, ci corectarea noastră întru totul cum ne vrea EL.

3215..Și de a ne afla conlucrarea cu CER-ul cu adevărat cum trebuie.

  Părinții dar și societatea întreagă și prin educatorii de tot felul, înțelegînd corect menirea. Dată nouă de a fi cum trebuie în fața SA și a omenirii cu adevărat responsabili. Nu delăsători, ci cu dreptate ne mințită de nici un fel, ci lăsată cum o fost dată de SUS. Așa s-o perpetuăm, acuma încă nedreptă, s-o restabilim corect și bine, cu binele în față.
  Cunoscîndu-ne drepturile și îndatoririle pe Pămînt în fața LUI, între oameni și în natură. Totu-i după cum sîntem conduși corect de mici și așa să fim înspre o lume. Ce încă nu-i, ci de acuma în colo cu încetul de edificat demnă și cu adevărat umană. Avem cunoștințe și corecte dar în amestec neclar cu destulă neputință și nedreptate.
  Trebuiesc curățate de deșeurile nefolositoare și nechibzuite societatea umană. Conlucrînd la aflarea corectă a menirii noastre strict în dreptul nostru cît e. Și de a ne afla conlucrarea cu CER-ul cu adevărat cum trebuie.

2380.Unii zic că-i onorabil să te vinzi, nu preda

  Să nu ne nici vindem și nici să nu ne predăm, să fim așa cum trebuie și între oameni. Și-n fața LUI, e cel mai bine și de folos în dreptul oricui e om cu adevărat. Că zic unii că-i mai onorabil să te vinzi singur în diverse ocazii, decît să te predai. O fi, poate pentru ei nedrepții în fața LUI și a noastră. Dar noi să ne păstrăm integritatea ființei cît putem în bine și cu EL să-L știm bine.
  Să nu ne închipuim măcar, că putem învige răul cu alt rău. Nu ci cu binele mereu să fim biruitori între oameni, așa știindu-ne EL să fim. Cu bun-simț și cu vorbe și faceri de bine.
  Omenirea o întocmire în timp, tare anapoda, în nedreptate prinsă și fără EL. Și umblînd după progres tehnic și științific în toate sferele de activitate umană. Unii mai cu minte au simțit că fără spiritualitate în contrapartidă. Echilibrînd viața societății, nu se poate, exista bine și corect în timp. Bineînțeles s-o recurs la un surogat al vremii aceleia și s-o extins pînă azi nedreptatea. Greșind în fața LUI și a noastră.

2358.Conlucrarea strînsă, cît poți să rezolvi de bine

  Principiile care ne depășesc, îs condiția reușitei să fii cum trebuie acolo sus-pus. Și frica de EL, conlucrarea strînsă cît se poate, te va menține să rezolvi din problemele ce trebuie. Stringent la o adică de pus la punct cu gîndire corectă trează, adevărată ne perturbată de nimicuri și fărădelegea. Ce nu se lasă cumințită pînă în ultimul moment, cînd și atunci caută deruta și răul.
  Interesul să coincidă cu cel general și cu EL, asta-i condiția supremă, de se poate, e idealul. Voința de prefaceri bune adevărate, demne, curate, desăvîrșindu-ne în bine și util. Și care fără durere nu-s realizate deplin, că așa-i lumea încă nedreaptă și cu probleme. Bucurîndu-te de micile și marele victorii ce vin, de pui osul la treburile necesare stringent.
  Opunîndu-ne cu tărie continuu nedreptății și urîtului din lume, ce vine și acolo unde nu gîndești. Cu cîte tertipuri și șmecherii josnice uneori, doar o fisura construcția în devenire dreaptă. Capabilă să refacă ceea ce s-o irosit prin neputință și neseriozitate.

2279.Bine și util societății, ținînd cont sigur și de EL

  Pentru a ne învrednici cu fapte și vorbe cum trebuie, e de dorit să avem noi înșine. În urmă să ne bazăm pe vorbe și fapte folositoare în bine și util între oameni, ținînd cont sigur și de EL. Deci odată pornit tu ca om trebuie să continui cu binele și în fața SA, cum ți-i dat.
  Luînd, închipundu-ne doar că nu știm cum e cu libertatea în Lumea CER-ului, credem ca ei să ne gîndim și noi că am putea fi, sperăm. E o măsură, un etalon închipuit doar de realizarea vieții în bine și util, poate și frumos. Și de se poate s-o lărgim și celorlalți ce i-au uitat gustul, părăsiții de EL că nu-L mulțumesc.
  Încercînd să le arătăm că se poate de vrei cu adevărat să devii om cumsecade și-n fața LUI. Începînd în fața oamenilor, încet cu răbdare și atenție, că se poate de vrei schimbarea care să te facă om cu adevărat. Nu-i chiar ușor dar se poate de dorești, sperînd la mai bine și lucru important. Și nu numai pentru tine, ci pentru alții ce încă nu pricep multe. Dar sigur ar dori aflarea LUI corectă de li s-ar prezenta pe înțelesul larg al oamenilor.

2168.EL ne-o dat spirit și gîndire inițial curate și noi...

   Că nu-i nici o salvare din ghiarele morții, nedrepți și cu nevoi ce ne fac dincolo. Mari greutăți să ne spălăm de greșelile cu duiumul, ce le-am făcut, ca să fim cum trebuie. Adică, EL ne-o dat spirit și gîndire curată, inițiale, dar trebuiau păstrate în limitele cumsecădeniei. Nu în bătaia de joc, ce-o inițiază religiile și-o definitivează lumescul ăsta nedrept, de cînd lumea.
   Și dincolo cu chiu cu vai se poate curăța ceea ce-I de la EL, să I se întoarcă cît de cît normale. Altfel nu se poate nedrepților, reveniți-vă o dată! Și fiți și voi oameni cum trebuie între noi și-n fața LUI, Dumnezeu. Că-I Unul Singur și nu-L tot despărțiți și hăcuiți, ca netrebnicii, zăpăcind lumea. Ce plătește și cu voi la hurtă nedrepților fără cap.
   Nu că vă mîntuiți, voi mai rău vă îndepărtați de ceea ce vrea EL de la noi, cu așa năzbîtii. Caraghislîcuri, morți vechi și mai noi, scoși la mezat în fața prostimii ce habar nu are. Că-i o aiureală de nici doi bani și părăsiți plătiți cu toții în nevoi și plecări pe fugă. Într-un dincolo ce nu-l știți deloc, ci-i obligați și pe alții la greșeli, nedrepților!

2164.Nu-i iadul, ci o perioadă mai grea, îndreptarea

  De regulă dincolo cînd ajungem, nedrepți fiind în lumea asta, imorali și fără EL. Avem de tras barca pe uscat o vreme mai lungă, să ne îndreptăm cum trebuie. Nu că-i iadul, nu e o perioadă mai grea de cazne și îndreptări, doar spirituale. Fiind acolo doar suflet, gîndirea acumulată de-o viață a omului și spiritul dat de SUS, ca și gîndirea inițială.
   EL obligîndu-ne acolo să-I reîntoarcem spiritul din EL, curățat de murdăria necredinței în EL. Că-I EL doar, nu alte bazaconii ce ni se năzar nouă în viața nedreaptă LUI și nouă.
   Cu cît I-ai greșit mai puțin LUI, prin necredință și imoralitate între oameni. Vei poposi mai puțin în zona caznelor spirituale de purificare îi înălțare înspre ce ai fost cîndva din EL. Coborît din varii motive într-o viață nedreaptă pe Pămînt.
   Find de-al SĂU e un alt trase, ce-l afli dinainte de comun acord cu EL. Fiindu-I alăturea, cam ca și-n viață, dar în alți parametri de cunoaștere și implicare.

1931.E încă de muncă și seriozitate și curaj

   Într-adevăr primim a fi aleși de EL, cînd ne prindem în hora SA. Cu bună știință, poate nu chiar cunoscători a ceea ce ne așteptă, dar vrem să fim mai cum trebuie. E încă de muncă și seriozitate și curaj și cu ochii închiși, ca să vedem mai bine. La un moment dat cînd ne vom alinia cerințelor SALE. Cu EL nu-I de glumit, dar o dată pornită cărarea, urcușul și celelalte-s de aflat în traseu.
   Nu ai în bagaje de obicei decît foarte puțin, praful de pe tobă, bun și ăla. Decît deloc, îți dai seama că puținele tale fapte bune, gînduri și vorbe corecte. Cît s-o putut, într-o viață păzită de nedreptatea lumii, îți conferă acum un început. Și dai de greul altor cerințe de data asta, mai clare ori nu, cine știe? Numai ce-l înhămat la așa treabă, de unul singur și hăituit uneori. asta e.
   Cauți să-i îndrumi pe alții, dar tu la rînd ești primul și codirea-i pe prim plan uneori. Și totuși continu-i, cu una cu alta, nu că timpul trece și leafa merge. Nu-i așa, aici leafa e viața ta, cum ți-o faci așa o ai, de mai bagi ceva la cap bine. De nu, nu și mai ai de mers, pînă înveți să fii cum trebuie.

1857.Îi facem uneori inconștienți cu beneficii, pînă ne învățăm

   De fapt secretul în acest dialog cu sinele, e tot EL, E cheia și lăcata. Ce ne face să fim cum trebuie ori nu, de nu sîntem cum trebuie încă. Sînt pași de urmat ce SUS se știu aici încă nu. Ci doar îi facem, uneori inconștient și cu rezultate de care beneficiem, pînă ne învățăm minte. Și altă cale în viață aflăm de urmat cum trebuie corect.
   Prietenia dintre oameni e un lucru misterios și inexplicabil, cu rezultate neașteptate. Ce întrec așteptările unor oameni poate mai puțin avizați, niște apropieri dintre oameni diferiți. Ce-s legați cu un sentiment ce uneori desfide realul, împotriva firii umane. Ce-i de regulă egoistă, răutăcioasă și altele ce nu-i fac cinste și totuși se poate și excepții.
   Ce întrec cu mult regula interumană obișnuită, și totuși în relațiile cu EL nu-i așa. Între om și EL, de fapt mai corect între EL și om, nu-s chiar așa sincere și altruiste. Ori așa mi se par mie, că-n cazul meu, n-au fost așa pînă acuma cel puțin. Ci mai distante, din partea LUI și chiar de sincere din partea mea, cît am putut. Și vreau și-n continuare, EL e ghidat de niște reguli distante, reci.
   Ce trebuie mort-copt să le urmezi, e dificil cînd nu prea mai poți, nu ești prea înțeles. Se trage de tine pînă cît poți chiar supotra și uneori chiar de ne înțeles pentru om.

1839.Dezorientat, caută-te în pacea exterioară și interioară

   Nu-i gingaș lucru viața, de te preocupi de ea să-ți fie cum trebuie. De-o scapi din mîini, nedrept și dezlînat, fără EL, e posibil s-o ratezi . Ne pricepînd nimica la un moment dat, dezorientat mereu, de nu-ți revii, caută-te. În pacea exterioară și mai ales interioară, oriunde poți, doar rezultatul contează. Fii liber de rele și urîte, cum trebuie caută-te să fii și nu te lăsa de poți fără EL. Cu EL că-I cea mai cea realizare a omului singur în fața lumii și a Necunoscutului Univers.
  E încă o îndelungată căutare, depinde de fiecare cum îi e dat, numai CER-ul știe. Și onoarea va fi la îndemîna fiecăruia, s-o ție sus și tare, ori domolit dar niciodată învins de neputința de a fi om adevărat. Să lupte cu el în primul rînd să fie corect în sinea lui și pe urmă între oameni. Și de reușește să-L caute, ori cine știe, doar CER-ul și va afla ce-i de făcut.
   Să nu dăm îndărăt niciodată de la datoria de a fi om cum trebuie, de asta încă din copilărie părinți, fiți adevărați! De nu înaintașii voștrii vor plăti, ca și voi, că sînteți neputincioși, netrebnici. Deci nedrepți și fără Dumnezeu, ceea ce-i cel mai grav act de prezență pe Pămîntul SĂU și al nostru.
   Așa înstrăinați, mai bine nu ne nășteam, ori familia de nu se poate mobiliza. În îndreptarea cerută să caute îndurarea SA și a lumii oamenilor, alții să hotărască. De voi aveți cap umplut cu pleavă, nu minte, rateu de viață anapoda. Nu-i nimeni bucuros de așa tărășenie, încercare, nepotrivire cu viața. Nu vă lăsați învinși de nedreptate!

1737.Va reveni unde îI E locul, după așa secetă Divină

   Cînd va fi să fie știut EL în lume cum trebuie, nu va conta de ești cunoscut de al SĂU ori ba. De transmiți corect  cuvîntul SĂ, să fie primit și urmat, că-i timpul. Ce încă nu sîntem nici acuma conștienți că vine și ne vom îndrepta între oameni și-n fața SA.
   EL își alege pe cei ce-i vrea alăturea, dintre toți, după criterii ce nouă ne scapă. Secretul îI aparține în întregime, pînă unul se destăinuie și calea de urmat și-o află în timp. De cel ce se învrednicește a o urma, cum îi este indicația de SUS.
   Așa ni-i dat a fi, nu putem fi fără a ne închina, mai repede ori mai tîrziu. În viață îL căutăm și de foarte mult timp oferta hîdă ne obligă la necunoașterea SA, ci a necuratului. Ce-i peste tot spînzurat, îl tolerează CEL de SUS, să știe lumea că-i falsă închipuire. Și cei ce-o urmează vor suferi și muri, ratînd înțelegerea existenței pe Pămînt.
   Și încet lumea se va lămuri ce-i cu nedreptatea asta în lume și-o va lăsa de izbeliște. Și EL va reveni unde îI E locul, în spiritul nostru permanent, după așa secetă Divină.
   Cînd nedreptatea nu va mai fi sus, auto-cocoțată, nu va mai avea mijloacele actuale. Și va dispărea doar în muzee o vom privi neputința noastră hîdă. Ce ne-o pricinuit atîta suferință și atîtea pierderi de vieți omenești, degeaba.
   Tirania nedreptății fără EL, are încă sprijinul inconștient al maselor. Și ca orice cădere e și aceasta cînd creditul va dori de SUS să-l suspende. Și dispariția va fi totală și vertiginoasă.

1720.Fii atent te avertizează din ce în ce mai abitir

   EL ne dă semne cît trăim, doar să le pricepem și să fim cum trebuie. Atenționări, care-s mai ușoare trageri de mînecă, că ți se apropie zbenguiala. De sfîrșit, viața ta intră pe un alt făgaș, să fii atent că te avertizează din ce în ce mai abitir. Cum? Prin fața ta se perindă imagini din ce în mai dezastroase, să le iei în considerare. Că de nu vei urma calea ce ți-o cere EL, vei fi tu acela în suferință și desnădejde cumplită.
   Încă ești sub pavăza SA și-o mai duci un timp, ce SUS e chibzuit, noi jos doar constatăm. Și asta de ne prindem la timp și nu pierdem timp prețios cu nedreptatea lumii, ce ne cuprinde. Încețoșindu-ne vederea curată, adevărată, de nu mai găsim calea de urmat. Și părăsiți, intrăm sub povara nevoilor, necazurilor ce de nu ne dezmeticim, murim.
   Deci e un întreg itinerar de parcurs în viața dată, nu anapoda, ci cu o finalitate. Ce SUS e știută bine, noi doar o vom afla de putem și nu ne irosim degeaba, ratîndu-ne singuri. Fiți liniștiți nu sînteți puțini ci majoritatea omenirii e zurlie și în ulucul rataților, către nicăieri. În cele mai bune condiții poate, vor mai primi o încercare, doar de dovedesc oarece înțelepciune, după.
   Nu sîntem dați pe Pămîntul nostru și aL LUI, decît cu un scop bine definit, dar lăsați să ni-l găsim. Sînt o sumedenie de căi de al găsi în și mai multe domenii. Deci se cuvine a ne îmbogăți calea aleasă, inițial curată și s-o înfrumusețăm. Nu cum de foarte mult timp am luat-o pe miriște și o tot ținem așa crezînd că-i bine și nu-i.

1710.Și totul să fie cum n-o fost niciodată în lume

   EL ne cere și acuma să avem îndreptarea în societate diriguită de elite responsabile. Ce-L știu și respectă corect și cum trebuie în lume să fie. Ca exemple pentru masele largi, ce să le urmeze cum trebuie. Și totul să fie cum n-o fost niciodată, astfel conlucrînd venirea SA va fi mult ușurată în lume.
   Că EL ne va fi Coordonatorul în lume un timp de început nou și ne închipuit de omenire.
   Nu ne va mai fi nevoie lupta pentru îndreptare în cîte societăți răzlețe. Că totul va fi cum se dorește SUS și neînchipuit acuma și aicea. Totul va fi clar și adevărul va fi cunoscut întocmai și în totalitate SA deplină, meritat altfel.
   Și însușirile gîndirii și spiritului, vor fi edificate cum nu am știut niciodată. Cunoscîndu-ne și pe noi înșine cum nu am putut vreodată. Viața va începe să fie o cunoscută cum n-o fost și modul ei de colaborare cu Totul.
   Mai e pînă atunci, dar mai puțin decît vă imaginați. Nedreptatea nu va mai face mulți purici pe Pămîntul SĂU și-ntre noi oamenii. Nu ne vom mai plictisi cu imoralitatea atotcuprinzătoare, ci morala se va reinstala cum nu am știut-o. Viața toată va fi în alți parametri urmată, în cunoaștere mai altfel nouă.
   Toți vom avea existența cunoscută de fiecare, ca o carte deschisă și ne vom schimba. Conlucrînd într-o nouă evoluție spre un nou început uman. Se va respecta puterea SA în lume, de două și de nouă, nu va fi încotro. Alte puteri nu vor fi ci Una și bună, EL, Dumnezeu, Unicul din CER. Dreptatea Sa nu va fi cine s-o tăgăduiască.
   Energica SA prezență va fi liniștitoare pentru toți oamenii înspre ceva ne știut defel. Fără să fie imaginea superficialului, toți vom fi împăcați cum se cuvine, numai în lumea LUI fiind posibil, aflată atunci.

1680.Nu avem deschidere nici înspre natură

    Natura ni se dezvăluie uneori cînd sîntem inspirați, a o căuta cum trebuie. Adică fără a o deranja, ci respectîndu-i tainele, legile încă necunoscute nouă prea nedrepți. Necunoscînd Baza vieții, ce-i lipsă între noi oamenii, nu avem deschidere nici înspre natură. Profităm de unele îmfăptuiri ce considerăm că ne dau drepturi și demolăm, distrugem echilibre ancestrale. Dinainte de noi împămîntenite și încă ne aflate.
    Spre deosebire de EL, ce-I domol și ne rabdă multe, naturii tot EL i-o dat dezlegare. Să ne altoiască cînd ni-i lumea mai dragă de-o stingherim, și-am luat-o pe cocoașă mereu. Și mintea ce-a de pe urmă a românului tot n-am căpătat-o. Nedrepți și cu noi și cu restul la fel, ne știind ce-i bunul-simț, răbdarea și binele. O tot fredonăm hodorogita înrăire de mult tare și nu ascutăm de EL defel.
    Nu-L știm de nici o culoare foarte mulți, înstrăinați, cu toată  a SA coborîre printre noi acum nu demult. Tot nu-L respectăm și-L ignorăm chiar părăsiți și-n nevoi, o tîrîim mereu în neștire. Aflînd ce-i frica de moarte și n-ar trebui, dar așa ne trebuie că minte nu vrem să prindem. Făcîndu-ne încă de cap și plătim, nemulțumindu-ne viața.
   O viață ce ni se ascunde vederii noastre, că nu sîntem cum trebuie încă un timp. Doar un timp că tot ni se va impune de SUS menirea ce-o avem, dar încăpăținați n-o vrem încă. Mai străbare din CER unora ce li se năzare mai corecte aflări înălțătoare firii încă necunoscute. Adevărul e că nu-L merităm și ascuns nu-L știm căutîndu-L cam peste tot.
   Mulțumindu-ne cu ce alții mai altfel decît noi și-L închipuie, mai mult legat de natura Pămîntului. Ce-i ființă nedeslușită defel nouă. Și fără sorți de aflare după cum merg treburile. În cercul apropiaților trece ateu dar îL caută neîncetat, sperînd în orice, că nu îi e clar nimic. Așa-i de nedreaptă lumea față de EL, că și cei ce-L caută nu-L află întocmai cît au putere.
   Și au vaste și diverse cunoștințe, dar se vede să lipsind Esența vieții din societate, nu au nici cea mai vagă ideia despre EL. Așa vrea EL deocamdată să se petreacă lucrurile.