4204..Răzgîiați.

  Vă ziceam pe o postare mai în urmă că ce așteptați de EL ni-I deschis nouă cum nu ni-o mai fost de cînd lumea. Nu mai apelați la nt., Mahomed, Buda, și cîte vietăți și intermediari ce-i credeți sfinți și para sfinți. Și-s năzuițe deșarte că EL în relațiile cu noi deocamdată nu dorește interpuși, ci direct cu fiecare. A că nu vă pasă, ba vă pasă, desigur de nu voi însăși dar cineva apropiat și măcar simpatizat.
  Tot are nevoie de sprijinul vostru de voi însăși nu-I simțiți atenționarea măcar de nu chiar scuturătura de dezmeticire la realitatea. SA că noi fiecare îi dăm socoteală de vrem ori nu, spiritul și gîndirea, adică sufletul e legat indestructibil. Și invizibil, nedetectabil de Lumea LUI, fiind pe terenul SĂU, o vreme Antrenorul nostru, acuma Arbitru ce ne poate indica eliminarea de pe teren.
   De nu-L satisfacem măcar acolo, că-i greu de răzbit prin așa noian de încercări cu toptanul, și noi răzgîiați în patru zări de năpastă.

4194..Nu acei.

  Și ale naturii cît de cît vietăți și nu numai să le vedem cum trebuie mai omenește tratîndu-le. Nu alandala și bătîndu-ne joc de alocarea lor pe lîngă noi, de loc întîmplătoare, ci să le mai îngrijim. Cumva mai acătării în limitele măcar a bunului-simț așa de dat lumii cît mai bine și ne văzut corect încă. Ne respectat și cu urmări negîndite care ne pasc tare neplăcute cînd se coace vremea.
  De nu sîntem cu capul pe umeri mai deloc, înlemniți în neputințe cu duiumul ne la locul lor, revenirea-i grea. Dar trebuie înfăptuit ce trebuie și cît mai bine gîndit ținînd cont de EL cum trebuie măcar, de nu și mulțumit cumsecade. Că nu-I degeaba Acolo SUS și ne cată de calea dată și să ne revenim respectîndu-L măcar cum e în legătură cu mediul înconjurător.
  În respect și bună înțelegere, că slavă Domnului acuma sîntem alții nu acei de acum cîteva milenii.

1682.Nu-I greșești și te apără în orice împrejurare

   Într-adevăr spiritul și gîndirea is ceva realizări doar Divine, străine pe Pămînt. Nemaiîntîlnite în alte alcătuiri în afara omului, ce-s în lumea dată să viețuiască pe Tera. Sufletul e cînd părăsește trupul în moarte, spiritul împreună cu gîndirea acumulată într-o viață. EL ne dă la naștere gîndirea și spiritul din EL, să ne deosebim de celelate vietăți. Primiți de Pămînt să-l locuim cu folos cum ni se cere de SUS.
   Se zice că prin existența noastră, a oamenilor pe Pămînt, salvăm Pămîntul, după unii nedrepți. Ce nu-L știu pe EL și comuniunea Totului din care-i și Pămîntul parte. Și noi ar trebui dar încă nu știm niște pași de făcut cum trebuie, mai e timp. Îndreptarea mai întîi, binele de îmfăptuit și să-L știm corect.
    În discursul său din noiembrie 1863 de la Gettysburg, președintele Lincoln. Zice că morții sfințesc cimitirul(adunarea) comemorativ și nu vii cu acel prilej întruniți. Eroare gravă, necredința vorbea în necunoștință de cauză, morții au plătit nedreptatea lor în lume atunci. Părăsiți de EL, au plătit la hurtă toți americanii aceia.
    În fața LUI, de ești cum trebuie nu-I greșești și te apără în orice împrejurare, corect doar să fii. Cu bun-simț, înspre bine și respectîndu-L cîștigi viața normală s-o duci, mulțumit tu și ai tăi. Nu ești erou, împuns de-o vacă, poate de urmezi împliniri nedrepte, plătești nedreptatea ta chiar la un loc cu alții ca tine. De nu ești stăpîn pe tine și te coordonează alții în nedreptăți strigătoare la CER.
   Cînd îI greșim și ne părăsește, se poate să plătim la un loc mulți prin războaie și alte nelegiuiri în fața SA. E simplu să-I greșim, mai greu e să-I fim corecți și de asta părăsirea e așa distrugătoare de vieți uneori. Că viața nu-i un traseu de plăcere ci implică cunoșterea binelui de înfăptuit și-n viață doar cu bun-simț să fim știindu-L măcar bine.
   Războaiele îs pedepsiri pentru părăsiții ce-I greșesc. Că sînt unele drepte și altele nedrepte, doar cu acordul SĂU se află și de nu-L ai, greșești și plătești. EL e Totul în lumea oamenilor de pe Pămîntul SĂU și nu-I luați numele în derîdere! Că trece înaintea tuturora și să-L respectăm cum se cuvine și ne ajută!