3884...Încă nu știu cît?!

  Doar natura mediul înconjurător firesc de cît mai poate și el, îI menține oarecum. Mulțumitoare LUI, o prezență dar e și cît va mai rezista și asta în fața netrebniciei. Omului fără minte, ci cu năzuințe fără Dumnezeu și fără idealuri de bine și dreptate. Ci doar neputința ce ni-i mereu penalizată-n lumea asta nepăsătoare și derutată.
  Derutantă și neputincioasă de adevărul SĂU cu noi împreună, vai de capul nostru. Uitîmdu-ne menirea de oameni cumsecade, luîndu-ne după revoluția prostiei de jos în sus. Invazia verticală a barbariei netrebnicilor de pretutindeni, puturoși și urîțiți. În tot ce știu să fie între ei nerozii bătînduși joc de Pămînt, nație, familie și de ei însăși, inconștienți.
  De ceea ce ne fac și-și fac, dar vinovații sîntem noi cu toți că-i suportăm încă nu știu cît?!

3771...În omenire la fel ca multe altele

  Nu-i niciun fel de mijmocitor între noi și EL decît spiritul dat și gîndirea omului. Oarecum înnăscută, învățată, conștientizată despre noi, natura și EL, oarecum. Că-I strașnic nerecunoscut, cu toate că se știe de către toată lumea, nu totul, ci cît e nevoie. De fiecare, de-i interesat și voința de a fi oameni cum ni se tot cere a fi. De cînd sîntem și nu reușim din varii motive, legate de noi și neputința noastră.
  S-o tot ocupat CER-ul de unii și alții să și-i apropie de cînd e lumea asta. Că-n vremurile vechi chiar un popor ales s-o preconizat a-I fi apropiați. Intermediari între noi și EL, între EL și noi, dar n-o rezistat cred nici formării. De principiu cerut de SUS, că s-o epuizat răbdarea LUI, față de oameni. Prea obraznici și fără respectul cuvenit atunci, conform unor cerințe date și consimțite.
  Deci e o minciună cu mîntuitorul creștinătății din NT și EL ne-o acceptat-o ca încercare. În omenire la fel ca multe altele în decursul vremii, cu consecințele în aflare SUS și-ntre noi.

3624..Și noul om se formează și chiar nou să fie

  Cînd e din timp cu luare aminte și nu de izbeliște lăsată cea mai importantă trăire. A omului pe Pămînt, cunoașterea Divinității oarecum de început empiric. Fiecare cu străduința și implicarea specifică fiecăruia și răspunsurile CER-ului. Adecvate ființei noastre în așteptări cum ni se potrivesc năzuințelor vieții și LUI. O dată cu Taina botezului cum trebuie efectuat trezind interesul profund așteptat.
  Că atunci chiar de ating corzile sensibilității ce vibrează cu CER-ul din noi și de SUS. Conlucrînd lăuntric în aflări ce exteriorul, ceilalți nu-l cunosc, poate nici nu trebuie. Fiecare-i un unicat și aici și de Acolo știut și tratat ca atare, respectîndu-se meniri. Programate de cînd lumea și de noi oameni nici habar nu avem, e totuși de făcut pașii cu mare atenție.
  În cunoașterea ce ni se așterne în simțiri noi, ce ne cuprind și ne domină răscolindu-ne. Din toate încheieturile și noul om se formează și chiar nou să fie pregătind revenirea SA cu noi alăturea. Nu alte năluciri stricăcioase și necurate cum încă-i moda neroziilor prin lume.

3381..E nevoie de nițel curaj și căutări demne

  Că-n continuare ni se cere strunirea traseului vieții, în limitele bune și utile. Cunoașterii datoriilor cît mai necesare omului pentru a fi lăsat să fie cum vrea. Dar nu neputincios și delăsător, ci potolit și demn, liber de teamă și josnicii. Voind nu pofte contrare temei binelui între oameni, găsindu-ne firea cu adevărat simțită.
  Observînd că ne priește viața ce-o avem în raport de alții, ce au neplăceri. Ferice de noi sîntem în baremul dat, poate și inconștienți, dar de merităm, e ceva. S-o ținem tot așa, că se vede că ăsta-i drumul de urmat ție, de nu-i așa cată-l. Străduire, atent informat de tot și toate cerințele vieții, nu de florile mărului. Că se află de vrei toate cele bune de urmat și te vei schimba de poți.
  E nevoie de nițel curaj și căutări demne de omul de vrei a fi în cunoștință de cauza ta.

2843.Veșnic s-o tot ducem pe Pămînt, doar alții...

  Ineditul morții omului, e o experiență nedorită nici apropiaților, nici de cum nouă. Cît mai îndepărtată, de s-ar putea, veșnic s-o tot ducem pe Pămînt. Și alții mai îndepărtați de noi în mod firesc să se tot perinde prin viața dată. Că-i vom conduce oarecum pe ultimul drum al trupului spre groapă ori alte nedrepte obicee. Cu gîndul dus și altele de aflat înspre a noastră învățare, cum e să fim cum trebuie.
  În continuare, e o visare, că-i totuși vremea de aflare a noi noastre încuviințată exprimare. Că sîntem vizavi de eternitatea spiritului din noi, de fapt nu-i în noi, ci exterior nouă. Ne învăluie din CER cu al vieții tărîm în cunoaștere mai altfel, încă ne aflat nouă. Duși de ale întîmplării gînduri doar, că nimica nu-i alandala, ci cunoaștere înțeleaptă în desfășurare.
  Ce nu pricepem ne închipuim nume date unor trăiri incomplete, ne terminate firesc. Ne lipsesc din panoplia minții și a simțirii foarte multe date ce-s în CER zăgăzuite. Doar pînă ne vom învrednici de ele.

2779.Aflînd binele de timpuriu e totuși mai greu

  Că-n copilărie și-n tinerețea timpurie se pun bazele bune, demne ale omului. Că-s destule piedici ulterioare, ce te pot înstrîmba definitiv, da-i adevărat. Dar aflînd binele de timpuriu e totuși mai greu, urîtului să te stăpîneacă și cu-n pic de atenție. Și îndrumare te poți menține mereu treaz de nepăsarea lumii în derivă rea. Complăcîndu-te unei alte vieții în aflare corectă și cu EL definitiv scăpat.
  Ceea ce-i un cîștig enorm și de păstrat cumsecade să-I fim, nepărăsiți, ci-n cale bună. Ocrotiți de EL și ocolit de nevoi, conviețuind în lume neștiuți o vreme. Pînă ne va înștiința că-i cale liberă aflării SALE corecte pentru toți. Fără discriminare, ci cu îndrumare la drumul mare, știind fiecare că-I un Dumnezeu Unic. Și Indivizibil, fără fii de prin lumea oamenilor vreodată, ci doar din CER-uri.
  Și atîta amar de vreme uitat și discreditat, de nedreptatea LUI și a nostră. Încet și sigur pe cale de dispariție și însănătoșire a lumii oamenilor cum trebuie definitiv. Cu EL alăturea și irevocabil ne vom schimba dezvoltării programate în CER.

2694.Să-și dovedească apartenența la aceiași facere

  Că nu-i iertare, e de mai analizat, de tras pe seamă, că omului multe i se trece cu vederea de SUS. Așa că și el să-și dovedească apartenența la aceiași pornire din facere, Divină și Îngăduitoare de multe mari și mărunte. Și generos în a lua ființă realizări, constituite cum ți-i pornirea bună, utilă și frumoasă chiar. La îndemîna și a altora, dornici de afirmări ne mai găsite între oameni și greu de făcut.
  Să nu stricăm ci să construim, poate nu de toate cele, ci cît e posibil și util cu binele în față. Și să nu-L uităm niciodată, că EL nu ne uită și-I în preajma noastră mereu. Ne așteaptă să-L simțim aproape, dar e nevoi să vrem, sinceri și răbdători. Să-L convingem că-L dorim și nu ne îndoim de EL, Singurul Dumnezeu din CER. Unicul și ne despărțitul, gelos pe alți zei cum or fi, nu-I dorește lîngă noi.
  Ci doar EL singur, că-I și drept, Creatorul EL este și deci, e grav dacă ne găsim alți zei. Mai ales închipuiri păgîne, străine de EL, mințind lumea că-i fiul Domnului. Și nu-i nici un fiu, ci un mort străvechi, mințindu-ne că-i zeu, e un necurat mort.

2266.E peste îndreptarea firească fiecărui om

  Semeața înălțare, desăvîrșirea omului înspre EL, urmîndu-L, e lucru greu și nu-i la îndemînă mereu oricui. E peste îndreptarea firească fiecăruia între oamenii cumsecade, ce trebuie prima dusă la bine între noi. Ulterior de se mai poate și în fața SA să fim cum trebuie, vom vedea de-i nevoie. Că EL pe cine pune ochii, a LUI E, fie cum o fi văzut între oameni, Acolo SUS contează.
  Examenul e luat înainte de prezentarea candidatului, că-i altă mîncare de pește treaba cu EL. Și Lumea LUI, ce noi nu le pricepem încă deloc. Și nu-L poți refuza.
  Și cînd va fi să fie în lume cunoscut Dumnezeu, Cel Adevărat, nu muhaielele astea nedrepte nouă și LUI. Se va putea conta pe oricine duce corect știrea SA între oameni și se va simți cu adevărat. Și altă cale se va afla prin lume în dezvoltarea firească, în ajutorul tuturor cei interesați corect.

1984.Pedepsesc pe om și înfăptuirile sale

   Natura aflată pe Pămînt, în deplină conlucrare cu EL și Universul SĂU. E primitoare omului, darnică, dar și acesta să nu-i greșească și să caute să-i afle legile. Ce-s stricte și obligatorii în unele privințe, că de nu-s respectate, grave dezechilibre. Pedepsesc pe om și înfăptuirile sale cu grave consecințe, simțite mereu.
   Nu I se ia în considerare de nedrepți nici pînă azi, că EL o fost în vizită de lucru. Pe la noi în urmă cu 77 de ani, îndrumînd oameni de pe aici, direct, pentru a transmite cuvîntul SĂU nouă. Și atunci și-n timp să ținem cont de EL mereu cum o dorit atunci. Și n-o venit sub titlu de mesia ci de Tatăl Ceresc, Domnul Dumnezeul nostru.
   Nu va fi nici un mesia  și n-o fost, ci doar EL Singurul Unicul din CER ce se ocupă de noi vii de pe Pămînt. Creatorul e de luat în seamă cînd ne încurcă nedreptele religii pămîntene. Și să le evităm corect, oferindu-le să se informeze doar de EL și să uite nedreptatea ce I se face LUI și nouă.

1820.Adevărul SĂU e ascuns și nici îndreptarea nu-i

   Ne trezim liber-cugetători într-o societate în care valorile SALE și a omului nu-s. Se află în paragină de mult tare și dezorientat, cauți răspunsuri. Da adevărul SĂU e ascuns și nici îndreptarea nu-ți face cu ochiul, așa că ești ceva nedefinit încă. Un căutător de multe și mărunte ale vieții și spiritualitate în general. Dar de regulă de nu dai de EL, rateul vieții, doar să fii îndreptat, scapi mai ușor.
   Că de regulă aflarea dreptății, ca să răzbești în nedreptatea asta generală. E un demers nu prea plăcut vederii celorlanți, ce nu pricep de regulă nimic din viață. Se poate să reușești și de unul singur, tare încăpăținat și cu EL alăturea cînd reușești să-L afli. Începe greul și necunoscutul ți se relevă îndreptîndu-te și altele ce meriți.

   Sîntem tentați de a fi mereu eroici, visăm ne iluzionăm cu verzi și uscate. E greu de aflat ce vrem cu ușurință, ci-n timp cu răbdarea treci marea. Nemulțumiți unii de-o simplă trecere prin viață, așa acolo în anonimatul nedreptei căi. Că așa cum e condiția umană cu minciuni și urîte chiar rele implicări. Nu ne dăm seama că avem parte de înălțare prin spirit și cunoașterea dobîndită.
   Nu-i ușor că-i nevoie de caznă, preocupare demnă și cîteodată și de inconștiență. Cînd simți că te depășesc cerințele ce nu le pricepi, de nu ai un reazem nu-ți merge.

1682.Nu-I greșești și te apără în orice împrejurare

   Într-adevăr spiritul și gîndirea is ceva realizări doar Divine, străine pe Pămînt. Nemaiîntîlnite în alte alcătuiri în afara omului, ce-s în lumea dată să viețuiască pe Tera. Sufletul e cînd părăsește trupul în moarte, spiritul împreună cu gîndirea acumulată într-o viață. EL ne dă la naștere gîndirea și spiritul din EL, să ne deosebim de celelate vietăți. Primiți de Pămînt să-l locuim cu folos cum ni se cere de SUS.
   Se zice că prin existența noastră, a oamenilor pe Pămînt, salvăm Pămîntul, după unii nedrepți. Ce nu-L știu pe EL și comuniunea Totului din care-i și Pămîntul parte. Și noi ar trebui dar încă nu știm niște pași de făcut cum trebuie, mai e timp. Îndreptarea mai întîi, binele de îmfăptuit și să-L știm corect.
    În discursul său din noiembrie 1863 de la Gettysburg, președintele Lincoln. Zice că morții sfințesc cimitirul(adunarea) comemorativ și nu vii cu acel prilej întruniți. Eroare gravă, necredința vorbea în necunoștință de cauză, morții au plătit nedreptatea lor în lume atunci. Părăsiți de EL, au plătit la hurtă toți americanii aceia.
    În fața LUI, de ești cum trebuie nu-I greșești și te apără în orice împrejurare, corect doar să fii. Cu bun-simț, înspre bine și respectîndu-L cîștigi viața normală s-o duci, mulțumit tu și ai tăi. Nu ești erou, împuns de-o vacă, poate de urmezi împliniri nedrepte, plătești nedreptatea ta chiar la un loc cu alții ca tine. De nu ești stăpîn pe tine și te coordonează alții în nedreptăți strigătoare la CER.
   Cînd îI greșim și ne părăsește, se poate să plătim la un loc mulți prin războaie și alte nelegiuiri în fața SA. E simplu să-I greșim, mai greu e să-I fim corecți și de asta părăsirea e așa distrugătoare de vieți uneori. Că viața nu-i un traseu de plăcere ci implică cunoșterea binelui de înfăptuit și-n viață doar cu bun-simț să fim știindu-L măcar bine.
   Războaiele îs pedepsiri pentru părăsiții ce-I greșesc. Că sînt unele drepte și altele nedrepte, doar cu acordul SĂU se află și de nu-L ai, greșești și plătești. EL e Totul în lumea oamenilor de pe Pămîntul SĂU și nu-I luați numele în derîdere! Că trece înaintea tuturora și să-L respectăm cum se cuvine și ne ajută!

1632.Acordul SĂU în tot ce sîntem, altfel e rateu viața

   Necredincioșii, ne știindu-L și ne avînd nimic în favoarea LUI, nu știu, nu simt cum e să fii cu EL și EL cu tine. Calitățile omului îs susținute ori ba de ceea ce dorește EL. Poți fi desăvîrșit netrebnic, ne avîndu-L și nici nu ai cum să-L ai alăturea, dispari și nu faci nici o brînză. Trebuie să ai acordul SĂU, în tot ce sîntem și vrem să fim, altfel e rateu viața.
   Nu ține sprijinul SĂU loc de cele necesare să fii om și să demonstrezi, dar fără EL nu poți fi cum trebuie mult timp. Ținîndu-te departe de EL nici aproape nu-ți sînt oportunitățile existenței. Și să știți totu-i programare în general și în particular, nimic nu-i întîmplător.
   Chiar de sîntem șapte miliarde are pentru fiecare specificat ce și cum în timp cum va fi. În mare că avem fiecare o marjă de manevră crucială în unele cazuri de știm ce vrem. Mulți nu-s în stare să fie prea încîntați de ei însăși, nu încă să-i cerem să fie pentru alții. Nemulțumiți mereu pe existență, în sinea lor bosumflați, supărați orice ar fi, nu le iese pasența dorită.
   Cine știe ce-i în capul lor, doar EL, dar nu se pune problema, așa-s să fie, de iubire nici vorbă. Nedrepții cu rîcă și invidioși, combat egoismul speciei.
   De-L ai alăturea nu te temi, nu desnădăjduiești nici o clipă, fiind cu EL. Chiar de restul te atacă, n-au ce-ți face, mai mult, cu critica rămîn și atîta. Vorbe-n vînt.
   Mulți nedrepți în religiile strîmbe, așa-s de zăpăciți că nu mai cred nici în zeul lor mort și necurat vechi. Ci doar în materialele (icoane, sicrie, moaște etc.) ce-i slujesc religiei în cooptarea lor nedreaptă LUI și nouă.
   Cei pe care EL îi alege și și-I apropie în timp, se tot îndepărtează de lume și dispar din vizorul societății. Și rămîn doar cu EL, undeva departe de oameni și cînd sînt chemați la EL, știu din timp. Și-s cu alte preocupări ce-L vizează și noi nu știm încă, o conlucrare mai altfel.