1984.Pedepsesc pe om și înfăptuirile sale

   Natura aflată pe Pămînt, în deplină conlucrare cu EL și Universul SĂU. E primitoare omului, darnică, dar și acesta să nu-i greșească și să caute să-i afle legile. Ce-s stricte și obligatorii în unele privințe, că de nu-s respectate, grave dezechilibre. Pedepsesc pe om și înfăptuirile sale cu grave consecințe, simțite mereu.
   Nu I se ia în considerare de nedrepți nici pînă azi, că EL o fost în vizită de lucru. Pe la noi în urmă cu 77 de ani, îndrumînd oameni de pe aici, direct, pentru a transmite cuvîntul SĂU nouă. Și atunci și-n timp să ținem cont de EL mereu cum o dorit atunci. Și n-o venit sub titlu de mesia ci de Tatăl Ceresc, Domnul Dumnezeul nostru.
   Nu va fi nici un mesia  și n-o fost, ci doar EL Singurul Unicul din CER ce se ocupă de noi vii de pe Pămînt. Creatorul e de luat în seamă cînd ne încurcă nedreptele religii pămîntene. Și să le evităm corect, oferindu-le să se informeze doar de EL și să uite nedreptatea ce I se face LUI și nouă.

1800.Ne surpăm, în loc să construim împreună Totul

   Pămîntu, natura îs o entitate necunoscută nouă, doar bănuită așa ghicită mai mult. O ființă cum nu știm cum e în legătură mai acătării cu EL și Universul SĂU și altele. Ce nu le dibuim mai deloc și-n necunoștință și nedreptatea ”sfîntă” de azi ne surpăm. În loc să ne construim împreună Totul ce este, nu să ne disociem ci asociem.
   Că tot nu vom fi lăsați la nesfîrșit să ne facem de cap ne urmînd un program. Ori ceva ce-i bine știut SUS și căruia e nevoie să ne supunem în timp. Măcar oarecum în limite ce încă nu le știm, cine știe ce va urma? Vom afla. Există o conlucrare encipientă între noi și restul universului, naturii, mediului. Ceva inexplicabil în copilărie, după care dispare, ne obrăznicim, ori înrăim.
   Și nu mai sîntem recunoscuți ca parteneri într-o viață împreună, noi și natura, să zicem. Cu toate c-o consider mult mai amplă conlucrarea, inexplicabilă încă nouă. Cu unele prelungiri din acea perioadă la unii oameni, întîlnite și azi. Sîntem tot încercați să ne mișcăm într-o parte, ori în alta, de diferiți factori de influiență necunoscuți.
   Nu ne rămîne decît să încercăm marea cu degetul, împotriva nedreptății. Ce ne inundă viața de peste tot și să căutăm scuturarea de jugul urîtului ce ne iese pe nas. Și unii nu-și dau încă seama, complăcîndu-se în mocirla puturoasă a nelegiuirii. În fața Sa și a noastră.

1691.Moralitate bună dar corigenți în a-L ști

   Se poate asemui viața cu o flacără, necunoscuta plasmă încă în studiu, dar viața e o culme. Încă foarte departe de ceea ce ne închipuim, e legătura cu Necunoscutul, cu Totul. Din EL și Universul SĂU, ce încă nu avem dezlegare firească, cum va fi.
   Ne închipuim că de ne preocupăm de o existență în folosul societății. Nimic de zis, sînt inși devotați cu demnitate și moralitate bună, dar corigenți în a-L ști. Nici nu se gîndesc să-L știe corect, îndepărtați de EL, chiar fiind îndreptați, nu le ajută. Au preocupări strict cotidiene lumești, în sensul bun și totuși nemulțumindu-L plătesc chiar cumplit.
    E tare interesat să-L știm corect, cu adevărat cine E, nu minciuna gogonată ce umblă-n lume. Deci să nu-I trucăm faima de Creatorul lumii acesteia știute și neștiute. De Singurul Responsabil de noi cei vii de pe Pămîntul SĂU.
    Care ne poartă de grijă să viețuim în limitele bunei înțelegeri sociale corecte și să nu-L ignorăm niciodată. Că-I gelos tare și tot tare ne părăsește și-o încurcăm, ratîndu-ne viața. ÎI la fel de gelos ca-n cazul în care avem alte absorbante zeități străine LUI. Caz în care nu ne iartă și părăsiți suferim corecții aspre și moartea exemplară.
    Ci cînd derutați de nedreapta societate nu-L știm și nici alți zei nu știm. Ne mai ține un timp în viață depășind așteptările necredinței de care dăm dovadă. Dar nu-L mințim și sîntem și noi normali îndreptați între oameni cum putem în neștirea generală. Inși de bună-credință, în sensul bun-simț, potoliți, care-s ușor de dus de nedreptatea lumii.
    Să nu fim indulgenți cu nedreptatea lumii ci s-o combatem și ignora de se ia de noi. Urmîndu-ne cale de urmat corectă, știindu-L. Trecerea timpului în îndreptarea cerută, e progres în direcția dorită, de nu, degeaba trece timpul. Că nu înseamnă nimic în fața Sa și a nostră prin ceea ce trebuie să fim și nu știm încă.

1620.Avem probleme inexplicabile și nedorite

    Viața adevărată sigur nu știm ce e, e ceva în viitor, cine va junge va afla. E ceva cum e programarea de SUS, făcută încă de la facerea noastră. Cine știe doar EL de cînd pînă cînd și cu ce urmări în Universul SĂU. Încă nu știm mai nimica că nici nu-L dorim a ști corect și nici nu-L ascultăm. De asta și avem atîtea probleme inexplicabile și nedorite în viață și nu știm ce vrem și cum vrem.
    Ne părăsește sătul de nedretatea din noi expusă, rușinat de așa creații de care nu-I mîndru. Are responsabilitate asupra noastră, să ne scoată la un liman SUS știut, jos nu-l merităm a ști. Cînd ne părăsește cu gînd că luînd-o pe cocoașă ne vom mai îndrepta. Nu totdeauna reușim ce dorește de la noi, de regulă nu. De mai are speranțe de revenirea la o existență mai acătării, mai ne apără un timp.
   Ne căinăm de moarte, ce-o fi că nu ne-o dorim și ne încurcă viața sub amenințarea sa. E o sperietoare a SA să ne vină mintea la cap și de încălecăm pe acest cal bălan, adio viață. E fără știri printre vii de cum o fost și este acolo, necurații(morții) nu au voie pe aici și noi pe acolo. Că mai sînt excepții ce ne derangează, nu să știm, ci tot să ne sperie în virtutea a ce vrea EL cu îndreptarea noastră.
   Formele necurate ce au permisiunea să ne facă zile fripte, nedrepții le zic în fel și forme. Dar pe alăturea că nu știu și nici nu vor să știe adevărul lor. Ducîndu-vă în eroare. Acele vizite  nedorite îs punctuale pedepse cînd ești părăsit că nu vrei îndreptarea.
   Și acolo existența-i dificilă în îndreptarea ce nu ai făcut-o aici, o ai de continuat acolo. Moartea-i suprema pedeapsă aplicată unora nedrepți, cînd nu-i chip cu ei să-și revină. Că-s numai de astea cam toate, e de așteptat cu așa nedreptate de secole numeroase. Și de cînd lumea, un pic mai în cunoștință mai înainte mai mulți.
   Adică îL știau și respectîndu-L și îndreptați altă viață aveau și dincolo la fel.

1492.Trecătoare ca şi noi

   De multe ori îL judecăm greşit pe Dumnezeu, aşa sîntem nedrepţi în faţa SA. Se comportă ca un părinte responsabil, la un nivel de ne închipuit pentru noi, în faţa CER-ului. Universului SĂU, necunoscut deloc nouă. Şi totuşi ţine la noi în felul SĂU drept şi aspru, să nu ne scape din mînă. Şi s-o luăm tare greşit, de ne recuperat, ci înspre ceea ce doreşte de la noi în devenirea nostră în proiectul SĂU. Ne părăseşte cu măsură şi suferim corecţii de îndreptare înspre ce vrea EL de la noi. Pînă-n ultimile posibilităţi de îndreptare ne tot îndrumă, urmărindu-ne evoluţia în timp, pe fiecare după anumite criterii de SUS.
   Toată viaţa sîntem asaltaţi de nedreptate şi-i facem faţă mai mult ori puţin. Ne lăsîndu-ne cotropiţi de rele şi urîte apucături şi-n cele din urmă cînd ne ajunge cuţitu la os. Ne prezentăm cu toată ruşinea la EL, raportăm viaţa dusă şi că nu-i chip de-a mai exista de nu ne ajută. Cîntărindu-ne continuu în existenţă de veacuri familia din existenţe vechi, ne ştie ce plătim pe fiecare la minut.
   Şi ne aşteaptă de-I corespundem în funcţie de cerinţele SALE, ne dă de lucru. În timp simţim schimbări ce ne îndrumă spre altă existenţă aparte lumii. Schimbările evoluiază în timp şi la EL. Nu mai E CEL din vechimea cunoscută din BI, mai ales din Vechiul Testament (VT). Ci s-o mai schimbat, cum şi noi am evoluat în timp de atunci, nu chiar ca noi, că timpul  trece în mod foarte diferit. La noi repede şi la EL foarte încet, cu evoluţii pe măsură.
   La noi nu numai noi ci şi realizările nostre-s trecătoare ca şi noi în timpul ce ni-L socoate EL. Şi-n existenţa noastră calitatea totdeauna va porunci, cum se va putea, cantităţii, spiritul mereu va conduce materia primă. Şi-n ziua de azi, cu toată pornirea tehnologică înaltă, tot gîndirea comandă, conduce totul omeneşte posibil. 
    Şi-n existenţă mereu dăm continuu de imboldurile răului şi urîtelor porniri nestăpînite corect care ne subjugă nedreptăţilor. De asta ni-i de ajutor morala şi spiritul binelui înaintea celorlante toate cîte or fi, să ni le însuşim corect în viaţă. Pretinzîndu-ni-le EL, chiar înaintea cunoaşterii SALE corecte.

1360.Cu gura plină de dragoste şi iubire

   Ni se pregăteşte, cu noi împreună, în viitor, de ne vine mintea cea de pe urmă a românului şi-L ascultăm corect. O planetă Pămînt ce ne va servi ca bază de răspîndire-n Universul SĂU, ducîndu-I tot mai departe programul SĂU. Şi astfel ne vom afirma şi noi oamenii, cum ni se cere de SUS, mai acătării în timp. Dar acuma trebuie să-L ştim corect şi îndreptaţi, moralizaţi să-I demonstrăm că putem coexista cum se cere.
   Îmi tot atrage atenţia că-i provoc pe nedrepţii religioşi, şi să-i lăs în plata LUI, doar. O fi, dar încă-i o sursă de minciună şi însăşi la baza existenţei umane, credinţa. Pentru că-mi dau seama că în curînd se vor da cărţile pe faţă. Şi isus şi religia lui nedreptă şi cele din ea izvorîte, vor fi trase la răspundere pe drept în văzul şi auzul întregii lumii. Toate neregulile pricinuite lumii şi nu puţine sub stindard mincios şi cu orori multiple, vor fi judecate de noi oamenii cu absolut toate dovezile pe masă.
   De cînd e nedreapta religie în lume, în care s-a încercat închinarea la un necurat în locul LUI Dumnezeu. Dată nouă această încercare s-o trecem şi n-am trecut-o decît înstrăinîndu-ne de EL şi Lumea SA. Şi imorali şi cruzi nedrepţi şi fără minte ne-am dovedit. Cu gura plină de dragoste şi iubire, ne comportăm ca nişte casapi cu apropiaţii noştri, că nedreptatea ne-o orbit şi nu vedeam adevărul de alăturea.
   Şi nici acuma nu ne-am dezmeticit cum trebuie, cu toate c-o venit în mijlocul nostru chiar pe aceste plaiuri să ne îndrume. Şi acuma nu-L mai ştim şi tot imorali şi nedrepţi sîntem, ori poate şi mai şi.
  Se simte în aer că minciuna nu va mai avea picioare, că i se vor scurta şi că închinarea la un mort e o blazgonie. Şi-n curînd ne vom trezi la realitatea SA adevărată, foarte mult dosită cu măiestrie de netrebnicii lumii.
   În spiritul lui isus, mortul foarte vechi, s-o fi acumulat atîta ură şi crimă cît aţi înfăptuit omenire în numele lui. De 1687 ani, atîtea atrocităţi şi dezastre umane sub un semn străin de lumea umană, un spînzurat pe o cruce, odios, al morţii. Şi chiar moarte şi ură rea tot aduce-n lume. De cînd e creştinismul, nu v-o venit în minte de ce atîta îndîrjire în nedreptate provoacă, oriunde-n lume e. Prin faţă te linge şi prin spate te frige(ucide).