3704..Pînă nu ne vom dezmetici din nedreptatea de pînă acuma

  Zic să vă asumați durerea, necazurile toate și chiar moartea, că undeva vă  așteaptă. Bucuria, fericirea și celelalte cînd va zbura porcul, bineînțele, nu se știe cînd și cum. Că-s străini de calea SA și a noastră cum trebuie, așa-i încercarea de trecut, cu maximă prostie. De altă dată cît va mai fi omenirea, că va mai fi cu vîrf și îndesat, să nu mai crîcnească în nelegiuiri,
  Și cîte nedreptăți ce azi îs la ordinea zilei în lumescul ăsta netrebnic și fără Dumnezeu. Că altă cale, nouă cu totul se va reclădi pe temelii de bine și dreptate absolută. De SUS și de aicea într-un firesc ce azi nici nu se bănuiește, că-i prea groasă prostia. Împreună cu minciuna fudulă, necurățenia și celelalte toate în părăsire și plată imediată.
  Dincolo, după moarte e ioc și altele ce nu-s de știut pînă nu ne vom dezmetici din nedreptatea de pînă acuma.

3478.Nu oricum, ci cei mai cei cum trebuie

   Așa de total implicați în bine ni se tot cere să fim pe Pămînt între oameni și mai ales în  FAȚA SA. Că mai bine moartea, decît nedreptatea, fărădelegea, lașitatea, răutatea și urîțenia. Nici fără libertate și celelalte ale binelui între noi toți și mai ales fără înspre EL, nu putem fi oameni cu adevărat. Ceea ce trebuie mereu să dorim a fi, că nu ne iese totdeauna, să nu ne lăsăm, ci așa îndărătnici ai binelui să existăm.
  Înspre binele nostru cu EL în gînd, contribuind la înfăptuiri demne, adevărate, bune. Știindu-L cît mai bine ni se permite de SUS și asta aflăm în timp, supunîndu-ne necondiționat. Chiar de poate nu ne convine, asta e, oameni sîntem nu altceva, deocandată. Și aici pe Pămîntul SĂU și al nostru dat să ne învățăm oameni, chiar de nu sîntem toți convinși și tot încercăm a ne refugia în alte trăiri răzlețe.
  Încercări la care sîntem mereu supuși a-I fi nu oricum, ci cei mai cei cum trebuie.

3291.Prezentați în fața SA, rușinați și potoliți, cum ne tot dorește de cînd lumea

  În schimb tot de SUS e lăsată să fie văzută necurățenia, pe toate fețele, moartea. Imaginile urîtului, netrebniciei, întruchiparea neputinței în fața SA, prin finite. Iluzia necurățeniei din cei ce nu-L vor pe EL, ci moartea străveche, împrospătată. Bizantinism, fardată, naționalizată, folclorism, tot nerozia goală ce ne duce nicăieri.
  Așa dorind EL să ne înstrăineze de calea SA, de nu ne revenim, se vede că mai mult singuri. De capul nostru cumva, nu cred că vom reuși vreodată, de nu ne măcar îngăduie EL. Dar eu simt că nu numai că ne îndrumă și așteptă să-L urmăm și căuta fiecare. Cum îl taie capul, ci și ne mai și obligă prin părăsirile și atenționările-necazurile.
  De toate felurile ce ne abordează doar, doar L-om căuta neîntrerupt și îndreptați. Prezentați în fața SA, rușinați și potoliți, cum ne tot dorește de cînd lumea.

2793.Că nu putem medita printre morminte

  Moartea e mai cunoscută, mai înaintea cunoașterii chiar de sine și nu numai. Într-atît de impusă vieții oamenilor că i se opune cunoașterii în general a lumii și altora ce ni-s strict necesare vieții. Ne-o înspăimîntat, doar ca nedrepți și alte însușiri nedemne poate. În a SA și a omului adevărat în tumultoasa viață, împestrițat cu cîte nevoințe trebuincioase existenței firești.
  Că nu putem medita printre morminte, ci-n plină via natură fie și altele ale omenirii făuriri. Despre a nostră menire cumsecade și cunoaștere fără oprire a LUI corectă. Oriunde aflîndu-L printre vii, de vii ocupîndu-se îndrumîndu-i cumsecade. Să-I tot fim și-ntre noi la fel cu bine și utilă viață, uitînd de nevoi cu EL alăturea.
  Că-i de ne crezut pentru începători și neîncrezători, implicați-vă o vreme de probă doar. Și să trageți concluziile nu mai devreme, ci doar atunci cînd se va cădea.