3555.Înlocuindu-L cu nelegiuirea și neputința

   Dumnezeu Cel Adevărat, nu minciuna, necurățenia, nelegiuirea din NT, deci EL. Nu-I dragoste și iubire, ci e nepriceput în primul rînd de noi oamenii Pămîntului. Și-I interesat de noi să-L urmăm întocmai în dreptate, cu morala binelui, știindu-L. Cît ne putem permite în așa nelegiuită lume fără EL și nedreaptă în toate cele. Șiindu-ne datori fiindu-I și să ne silim a-L pricepe, pricepîndu-ne pe noi înșine.
  Mai întîi de sine mulțumiți, noi înșine îndreptați cum se cuvine, respectîndu-I legile. Străvechi și noi, adaptate cerințelor actuale, doar în spiritul lor teribil, de ne tăgăduit. Cu EL nu-i de glumă în ceea ce dorește de la noi, altfel ne întoarce foaia. Și părăsiți, dăm de belele și nu de dragoste chiară și amor ghebos, cum cred și fac nedrepții LUI și ai noștri.
  Înlocuindu-L cu nelegiuirea și neputința de a fi oameni cu adevărat între oameni și-n fața SA.

3366.Respectîndu-L în sinea voastră, fiind ocrotiți

  Nu ni se iartă de conștienți ne mințim și-L ignorăm, luîndu-ne după minciuna fudulă. Necurățeia afișată-n locul SĂU, deocamdată lumea nu-L cunoaște corect, pînă dreptatea se va răzbuna într-un fel. Cel va lăsa doar EL pe Pămînt, noi doar urmîndu-ne menirea. Luptîndu-ne atunci fiecare după cum pricepe Adevărul și lăsîndu-se de necurățeia atotcuprinzătoare încă azi.
  Cînd cărțile vor fi arătate din CER, date pe față, va fi ușor, la mintea cocoșului. Adevărul SĂU și al nostru, dar pînă atunci?! Vom trăi și vom vedea. Dar pînă atunci de-L știm corect, să nu ne lăsăm duși de curentul minciunii. Ci să ne astîmpărăm între oameni, corecți să fim, cum ne tot cere. Și de nu-L putem sluji pe față, respectați-L în sinea voastră, ferindu-vă și EL vă va susține.
  Veți simți asta cît de curînd, răbdare să aveți, confirmarea și-n ceea ce vi se va petrece. În jur se va simți, cu voi și familia și apropiații voștri și nu numai, ocrotiți.

3291.Prezentați în fața SA, rușinați și potoliți, cum ne tot dorește de cînd lumea

  În schimb tot de SUS e lăsată să fie văzută necurățenia, pe toate fețele, moartea. Imaginile urîtului, netrebniciei, întruchiparea neputinței în fața SA, prin finite. Iluzia necurățeniei din cei ce nu-L vor pe EL, ci moartea străveche, împrospătată. Bizantinism, fardată, naționalizată, folclorism, tot nerozia goală ce ne duce nicăieri.
  Așa dorind EL să ne înstrăineze de calea SA, de nu ne revenim, se vede că mai mult singuri. De capul nostru cumva, nu cred că vom reuși vreodată, de nu ne măcar îngăduie EL. Dar eu simt că nu numai că ne îndrumă și așteptă să-L urmăm și căuta fiecare. Cum îl taie capul, ci și ne mai și obligă prin părăsirile și atenționările-necazurile.
  De toate felurile ce ne abordează doar, doar L-om căuta neîntrerupt și îndreptați. Prezentați în fața SA, rușinați și potoliți, cum ne tot dorește de cînd lumea.