4288..Fii sigur!.

  Nu chiar dezinteresați de reușită ori nu, deci nu indiferenți, ci pe deplin porniți în a rezolva nerezolvarea ce-i în cale dată. Spre a o învinge nepriceperea trecută și ocazionalele eșecuri, crezi, dar îs adevărul gol, nu-i chip de împlinire. Eșecul e vizibil și totuși nu-ți vine a crede, planul e prea de SUS și-L crezi pînă-n pînzele albe valabil și de viitor.
  Și nu-i în timp și spațiu te dumirești și ți se dă de înțeles că-i irosire de muncă și caznă, chiar de te simți luat la mijloc. Continui să te aștepți la lămuriri și dezlegarea nedezlegatei dileme, o să le afli la timp cînd va fi să fie îndeplinită vremea. Aceea a știrei cumsecade, cu adevărat trebuincioase, deocamdată dezumflat îți vezi de un drum vădit nemulțumit o vreme.
  În timp și spațiu ți se va da ocazia aflării ce te nemulțumește deocamdată, dezamăgirea nu va mai fi lăsată să te preocupe, fii sigur!

4240..Cu nerușinare mare.

  Și cum să nu-i iei la rost pe așa încrezute, aici state și instituții de rang ce se cred înalt și nu-s ci închipuiri deșarte din vechi timpuri cînd. Eram de SUS încă hăituiți cu toții, greșiți oameni în fața SA în plată cumplită, cam de cînd lumea și azi cît de cît, dar mai mult ne așteptă. Să mișcăm în rîndul necuviinței ce-L nemulțumește tare și să-L revendicăm ca pe Singuru Dumnezeu ce ne are În Grijă de SUS.
  Deci mai ieri de la radio aflu știrea: că papa de la Roma, Francisc, are de gînd să meargă cît de curînd pe pămîntul sfînt. Aiureli de dus de nas încă destui gură-cască, pămînt sfînt e mai degrabă locul pe unde în 1935 abordîndu-l pe Petrache Lupu. Însuși Dumnezeu ne vizita meleagurile acestei țări, avertizîndu-ne pe toți că-I greșim și ne pasc pedepse cumplite, ce au și fost.
  Ori ați uitat ce-o urmat, mai vreți? Cred că nu, atunci de ce nu vă reveniți pe de-a-ntregul, fără ignorarea LUI, cum o tot arătați cu nerușinare mare.

4146...Fără căpătîi.

  Educația și iar educația bat-o vina, e un cui al lui Pepelea, a lui Hogea, etc. care mereu ne amintește că sîntem totuși oameni. Dați pe Pămînt de SUS nu de jos, cum îs vietățile toate ale Pămîntului și ele cu suflare dar fără spirit Divin, și ele cu gîndire dar limitată. Cum unii seimeni de ai noștri caută să pară că sînt, dar numai par că nu-i lasă de SUS să și reușească, dispar fără urmă.
  Hămesiți după viață, dar niciodată împlinită din lipsa educației cu priință, ne eschivată de cîte firești neputințe ne combătute. Cu argumentul părintelui responsabil, aplecat cu dragoste și afecțiune lăuntrică umană față de odraslele. Date și deci obligatoriu de făcut oameni să fie nu de mîntuială, cum îs suficiente exemple de jos pînă în vîrful societății netrebnice foarte încă.
  Deci să nu ne mulțumim că le-am dat doar viață și aceea obligați de un dat de SUS, că altfel îs sterpe și sterpi cei și cele fără căpătîi.

3900...Niciodată anticipată și achitată la vreme

  Doar de va epuiza toate cele gîndite, că toate-s o amănunțită prevedere de SUS. Jos nici visată, nedemni de cum am fost dați și nici azi pe calea bună, ci aiurea. În dorințe needucate corect, ne urmîndu-L cum ne tot dorește CER-ul. Și noi vrem libertatea de a fi proști, și ni-i degeaba neapărata SA strunire. Să nu intrăm tot cu oiștea-n gardul ce împrejmuiește drumul năzuințelor noastre neînplinite.
  Inconștienți dovedindu-ne încă incapabili de a fi ce trebuie, că nu știm, nu ne dumirim. Zburătăciți încă pe coclaurile nedreptății, neputințelor priceperii SALE și a noastre. Dar fuduli nevoie mare, de tot dăm în gropi, dar nu ne dezmeticim, continuînd. În întunecimea minții îndărătnice, înapoiate de fărădelegi și răutăți șmechere.
  Crezîndu-ne nemaipomeniți și-n realitate tot în plată niciodată anticipată și achitată la vreme.

3887...Nu înainte de a ne face treaba

  Ni-s date binele și răul de SUS pe Pămînt între oameni, să dorim doar binele. Și să evităm răul și urîtul cît sîmtem pe aicea, de nu putem fi așa avem de furcă. Cu părăsirile SALE ce ne afectează, descoperindu-ne neputincioși în fața nevoilor. De tot felul, mînuite de forte ostile nouă, ce ne cată nenorocirea, distrugerea. Chiar moartea și reușesc de nu ne revenim și-n al-12 lea ceas, cu luare aminte însă.
  Nu-s nici demoni, nici draci și nici alte închipuiri trăsnite, ci simplu și la obiect. EL pentru stăvilirea netrebniciilor de care sîntem prea capabili și de EL și noi cu bine mai puțin. Astfel o înființat din facere aceste așa zise forțe ca de poliție CER-ească. Să ne aibă-n grijă pedepsirile de orice fel de anvergură terestră, de la individ la planeta umană întreagă de-i cazul uneori.
  Nu-i de glumit și nici de aflat prea lesne înainte de a ne face treaba pentru care sîntem pe aicea.

3769...Deci ne urmat cum trebuia nici azi

  Oarecum poate a treia o mai trăim și azi, de mii de ani puținii aleși și ne aleși, ci la grămadă. Nații și țării mai mari ori mai mici societăți, în comuniuni deschise conviețuirii. Ori mai închise, tiranice ori mai democrate, liberale, ori cum ni se năzare. Toate-s cum se dorește de SUS, dar puțin conștientizăm, crezînd în întîmplare. Fiind și azi cam tot depărtați de EL și Lumea LUI, încă nemerituoși fiind în fața SA.
  Și-ntre noi nu putem fi cum ne dorește, tot nedemni de firea omenească corectă. Demnă, morala binelui peste tot în lume aflată și respectată între noi și-n natură.
  Se împlinesc azi 78 de ani de cînd EL, Dumnezeu, Unicul, o transmis prin Maria Petre. Din Parepa -Rușani, de lîngă Ploiești, Mesajul SĂU de atunci lumii oamenilor.
  În românește și nouă de aici, dar nici acuma corect priceput deci ne urmat cum trebuia nici azi.

3540..Coborîndu-ne pe Pămînt în cunoștință de omenescul învățat

  Viața-i serioasă și dinamică în bine util și chiar frumos, e de SUS așa dată. Că noi urmîndu-ne năstrușnicele porniri după ce nu-L cunoaștem, ne și înrăim. Cunoscînd neseriozitatea, iluzia, depărtarea de folosul oricui în cunoașterea existenței. Deci deșertăciunea, mizeria, neputința de a fi oameni cumsecade și-n respectul cuvenit LUI.
  Ne dezgustă așa viață necunoscută, străină de dorința de împlinire benefică oricui. Nu oricum ci-n decursul întregii existențe lăuntrice și exterioare cum trebuie. Cum ni-i datul și încă necunoscut, ci doar amăgirea, nelegiuirea ce ne ține departe de EL. Și aflarea căi ademenitoare a binelui tuturora, dar așa de imposibilă încă.
  Deci ne osîndiți mereu într-o ireală trecere, ci coborîndu-ne pe Pămînt în cunoștință de omenescul învățat.

3373.Chiar azi vineri 7 iunie 2013 !

  Ne angrenează în complexul analizei bune și utile, doar de SUS, pricepîndu-ne astfel calea. Că-i sîntem astfel la discreția SA, doar așa limitați se zice, în timp aflîndu-ne drumul cu adevărat. Dar să pornim o dată, nu cum e azi și de multă vreme, ci omenește demni de statutul Divin. Ce-l avem, dar conștienți nu sîntem, ci cum e mai rău, îmbîcsiți de necuvenite îndeletniciri.
   EL știind cu cine are de-a face, traseul dat nouă, ne așteptă a ni-l cunoaște bine. Dar încă nu ne-am intrat în rol deplin, ci parțial și greșit mergem de multă vreme. Ne mai părăsește cu mîinile-n cap și ne iau la răspăr nevoile toate, dar încă nu se petrece îndreptarea. Cu toate c-o intervenit și direct EL Însuși și la noi acum 78 de ani, pe lîngă Petrache Lupu.
  La Maglavit în 1935, a doua întîlnire aniversîndu-se chiar azi vineri 7 iunie 2013. Și cu ce urmări?! Uitării ale nevoilor ce au urmat, că nu L-am băgat în seamă cum dorea și dorește. Neîndreptîndu-ne nici pînă acuma, oameni a Pămîntului dezmeticiți-vă!

3291.Prezentați în fața SA, rușinați și potoliți, cum ne tot dorește de cînd lumea

  În schimb tot de SUS e lăsată să fie văzută necurățenia, pe toate fețele, moartea. Imaginile urîtului, netrebniciei, întruchiparea neputinței în fața SA, prin finite. Iluzia necurățeniei din cei ce nu-L vor pe EL, ci moartea străveche, împrospătată. Bizantinism, fardată, naționalizată, folclorism, tot nerozia goală ce ne duce nicăieri.
  Așa dorind EL să ne înstrăineze de calea SA, de nu ne revenim, se vede că mai mult singuri. De capul nostru cumva, nu cred că vom reuși vreodată, de nu ne măcar îngăduie EL. Dar eu simt că nu numai că ne îndrumă și așteptă să-L urmăm și căuta fiecare. Cum îl taie capul, ci și ne mai și obligă prin părăsirile și atenționările-necazurile.
  De toate felurile ce ne abordează doar, doar L-om căuta neîntrerupt și îndreptați. Prezentați în fața SA, rușinați și potoliți, cum ne tot dorește de cînd lumea.

3123.Aflări întîrziate și altele ne socotite corect, ce le tragem neatenți și fără EL știut cum trebuie

  Deci de primim de SUS un fel de a fi mai omenos, ne pretențios, o mai ducem oarecum. Și pe deasupra-i foarte posibil să ni se îndulcească viața mereu, scăpînd de nevoi. Ce restul în timp ca noi le află și gustă amarul vieții, cum necum, asta e și pace. Așa ni-i dată trăirea ce-o aflăm, nu după cum am dori, ci din vremea ce-o aflăm dată.
  Din considerente ce ne depășesc, deocamdată supuși vrem nu vrem LUI, o tragem întruna. Iar alții favorizați și ei prin lume trecători, mai află binele, utilul și frumosul. Ce noi ăștialalți doar din poveștile reluate posibil de la alții cu altă trecere SUS. Acei favoriți de-s conștienți cu adevărat, îI pot slăvi numele SĂU, ăștialalți.
  Într-o așteptare, pot orice li-i la îndemînă, să nu-L supere de pot, că-i tare greu. În condiții întortocheate de grea pricepere, taman pe dos, uneori ți-s posibilitățile. Și aflările întîrziate și cîte mai cîte ne socotite corect, ce le tragem neatenți și fără EL știut cum trebuie.

3013.Într-o cădere liberă de undeva spre Pămînt

  Se făcea, fiind într-o cădere liberă de SUS spre un Pămînt oarecum nedefinit sigur. Ci cu multe capcane invizibile nouă așa cum tot ne apropiam periculos de tare. Și incontrolabil, decît prin mișcări ale corpului liber în aerul ce-l străbăteam. Însoțiți de EL, îL știam, era ca și noi, venea și pleca, ne îndruma ce să facem. Să nu o încurcăm cînd eram aproape și pe sol ajunși, unul  plin de ne prevăzute.
  Stîncos, mlăștinos și alte hățișuri ce ne puteau anihila, prin forța căderii de ne evitat. Căderea în sine o fost și ea plină de diverse peripeții periculoase, capcane. Printre diverși asteroizi și alte corpuri cerești nedefinite, necunoscute nouă, dar EL înștiințîndu-ne. Că-s periculoase mereu cînd era cu noi, cam bezmetici, o mînă de oameni.
  Într-o cădere liberă de undeva spre un loc ce ne tot atrăgea, Pămîntul nesigur. Dar fără alte posibilități de dirijare, decît mișcările cu corpul mai mult ori mai puțin. De corectare a poziției și vitezei de aterizare fără necazuri.

2815.Nu murim deocamdată, să ne rodească urma

  Ne construim promisiuni, vise și căutăm împlinirea lor, pe baza gîndirii date cu spirit de SUS. Devenind oameni, ne construim cu grijă să nu-i supărăm pe vechii și noii. Ni-i fundament trecutul cel de pînă azi întruna să nu-i mai greșim pasul și hodina. Nici căutătura, văzîndu-ne de drumul drept ce-l aflăm zi de zi, ne lăsînd să ne zburde. Mintea și-n continuare ce va mai fi, oare? Vom trăi și vom afla, nu altfel.
  Noi nu murim deocamdată, să ne rodească urma ce-o lăsăm pe Pămînt, ci-n timp ce se pornește. În aflarea vieții, noi ne oprim o țîră, o urmărim cum se întîlnește cu ce îi e dat. Și alăturea ori altfel cum ni-i vrerea ne vedem și mai știm de cum se dezvoltă urma. Ce și ea lasă o urmă și tot așa pe Pămînt, ne trecem nu degeaba, ci ne urmăm o datină și-o cale lăsînd alții să ne continue.
  Noi mulțumiți și sătui de toate cele, tihniți ne-om tot duce cînd ne va veni sorocul. Știindu-L de pe aicea bine și dincolo și mai bine, dintr-o dată, că-n viață. Ne-o fost începutul mai greu cu ale LUI și ale noastre, ce nu-s cum trebuie pănă le-am învățat.

2725.Pot fi ei următorii vizați în necazuri

  Că cei ce-și zic ei, din întîmplare doar asistînd la cîte priveliști ale suferințelor. Celor în nevoi, părăsiții, îs cu bună știință de SUS, puși să vadă și să reflecteze. De-s demni în fața LUI, ori ba și-n curînd cum li-i poteca de SUS dată. Și inconștienți de datoria ce-o au în fața LUI, pot fi ei următorii vizați în necazuri. Nimica nu-i întîplător în viața dată pe Pămînt și reveniți-vă oameni ai LUI Dumnezeu.
  Ori nu vă considerați așa și-mi răcesc gura și scrisul degeaba, imorali și nedrepți. Vă duceți viața în necunoașterea căi spre EL și-n curînd, cînd va socoti EL, plătiți. Că vi-i silă de nedrepții în deznădejdii și vă feriți ca de leproși. Ori din contra vă zgîiți în neștire, tot aia-i, de minte nu aveți pentru voi și familia voastră.
  Să vă comportați firesc omenește, că nu-i simplu, știu, dar să intrați sub zodia nevoilor? Știți ce riscați? Iresponsabililor în rînd cu nedreptatea în fața LUI și a noastră. Oricînd puteți fi făcuți una cu pămîntul de nu-L luați în seamă!

2688.A ne învrednici de viață, căutînd mereu ceva

  Am ajuns la fundul sacului uman, închipuit de SUS într-o devenire ce  nu-i. S-o terminat înainte de a începe, noutate ioc în ce desăvîrșire?! Ne așteaptă și nu mai știm cum om mai fi?! Am vrea, neputincioși ne lamentăm în van, poate anumea delăsători de EL și noi. Nu mai întrezărim nimic, mereu căutăm și tot la fel nimic. În cine știe ce împrejurări să reușim a ne învrednici de viață, căutînd mereu ceva.
  Onoarea-i greu de atins și păstrat prin muncă, rezistență și speranță de mai bine. Chiar de uni-ți zic nebun că vezi ceea ce ei nu pot vedea și simți ce ei nu pot afla. Cu încredere faci minuni, de ești în stare cum o fi, să nu dai înapoi, ci ferm și clar hotărît. Să nu se zică că nu-ți urmezi spusele, serios împins de fapte pe măsură. Învingîndu-te astîmpărat cum se dorește, cît ai putut serios și sincer cooptat, înțeles.
  Că umbră-i facem Pămîntului, dar măcar nu degeaba, că-I sîntem îndatoritori cu lumină din EL. Deci luminîndu-l c-o parte din noi, folositoare încă la amîndoi.

2502.Bineînțeles nu toți acceptăm Astă conducere

  Cînd ajungem la liman și nu-i găsim continuarea dorită acțiunii, ne resemnăm ori apelăm la EL. Fiecare cum îl duce felul de a fi și cu rezultatele pe măsura potrivită nu de noi ci de SUS. Totu-i programare, dar bineînțeles nu toți acceptăm Astă conducere, ci ne burzuluim. În neștire și cu nedreptatea în frunte, nu ne mai găsim cadența.
  Și părăsiți plătim și poate părăsim lumea viilor dezamăgiți, înăcriți și mai grăbiți ca după programarea CER-ului. În loc să fim netemători, îndrăgostiți de libertate și împotrivindu-ne nedreptății. Ne dedăm după  mărunte nimicuri ce ne  dezbină firescul și ființa dispare în neantul lumescului întunecat de veacuri. Tot spre moarte orientat și spre viață mai deloc.
  Că nu-L știm pe EL și de EL nici nu ne pasă, ci de necuratul mort vechi. Ce-l puțuim pe toate fețele doar o da lapte și miere, dar de unde un țapăn străvechi mort, să-n vie?  Doar minciuna e vie și mișună din gură-n gură între netrebnici și-nbrobodiții lor.

2410.Benefic, nou și de ne descris, ca sărutul pe gură

  Cînd va fi timpul hotărît de SUS, ce nimeni, numai EL îl știe. Ne vor dezmetici și cei ne încă nici nu visează și se va spune lucrurilor pe nume tare și răspicat. În gura mare, că va fi de viață și moarte cunoașterea Adevărului SĂU și al nostru. Zguduitor și benefic, nou și de ne descris, ca sărutul pe gură, ce-i un șoc de altă lume.
  Și nu cu lipsă de entuziasm, ci din contra, regăsirea a ceea ce nu știam din noi. Va fi nu spre pierzanie, ci spre cunoașterea binelui desăvîrșit, minunat în comportări. Ce nu-l știam posibil între oamenii ce sîntem tot noi, dar parcă cu totul alții. Manierați, delicați, făcîndu-ne viața cît mai plăcută unul altuia. Avînd și de ce, EL va fi printre noi, simțit altfel, cum nu am știut posibil că e în realitate.
  Și EL va fi cum nu am știut, dar și noi în fața SA, vom fi cum nu am putut fi atîta vreme. Redefinindu-ne ca oameni și noi înșine aflîndu-ne mai altfel că vom fi, buni. Făcîndu-I și LUI lucruri, fapte ce nu le știam posibile. EL, da seceră și unde nu o semănat, așa-I Dumnezeu și ne vom da după EL. Nu vom da dovadă de gură-cască ci cumințiți și învățați din mersul noi căi.