4094...Conlucrarea corectă cu noi pe față.

  Nu li-i la îndemînă prezența LUI, nedrepților, nesimțiților de tot felul, imoralilor. Și celorlalte categorii de tot felul de neputincioși de bine, util și frumos. Ignorîndu-L cînd trebuia să-L caute corect nu-n demersuri străine de calea SA cu noi. Și astfel nu mai puteau să se exprime, că EL și-o scos telefonul din priză, nu-I de găsit.
  Aiureli, și acei cumva în greșeli dar cu aplecare sinceră și-n dreptate cum EL ne dorește. A-I fi mereu, deci oarecum în greșelile perioadei alungării noastre din fața SA. Deci și aceia erau conștienți de EL oarecum și mulțumiți nu chiar total, dar nu-L învinovățeau. Că nu-i prin preajma lor, simțindu-I prezența-n timp și spațiu, mulțumitor.
  Nu chiar cu totul, cum repetam că totuși EL se gîndea mai dinainte să-și reia conlucrarea corectă cu noi pe față și așa va fi.

3883... Întra așa lume necorespunzătoare impresia de regres e evidentă

  Întra așa lume necorespunzătoare impresia de regres e evidentă și nu-i putem face față. Ne dă-napoi mereu uitînd de bine și util ca și de frumos nici vorbă, urîțindu-ne viața. Nu tehnic și științific mai cunoaștem pași, dar neputința și fărădelegea între oameni. E în toi, spoiala arătoasă peste găunoasa realitate din noi și de peste tot.
  Înșeală, ne înșelăm pe noi înșine mereu cu tertipuri și fățărnicia unor împliniri neîmpliniri. În adevăr ne ducem singuri de nas cum sîntem în așa mediu ostil dreptății și moralei. Ici și colo mai se chinuie bunul-simț să mai supraviețuiască ca și binele în fața răului. Ce ne domină existența, nepăsători, încăpăținați în neorînduieli, ci-n deriva neputinței.
  De  a fi oameni cu adevărat, ci însăilări fără vlaga cerută de SUS și așa ratăm trăirea.

3540..Coborîndu-ne pe Pămînt în cunoștință de omenescul învățat

  Viața-i serioasă și dinamică în bine util și chiar frumos, e de SUS așa dată. Că noi urmîndu-ne năstrușnicele porniri după ce nu-L cunoaștem, ne și înrăim. Cunoscînd neseriozitatea, iluzia, depărtarea de folosul oricui în cunoașterea existenței. Deci deșertăciunea, mizeria, neputința de a fi oameni cumsecade și-n respectul cuvenit LUI.
  Ne dezgustă așa viață necunoscută, străină de dorința de împlinire benefică oricui. Nu oricum ci-n decursul întregii existențe lăuntrice și exterioare cum trebuie. Cum ni-i datul și încă necunoscut, ci doar amăgirea, nelegiuirea ce ne ține departe de EL. Și aflarea căi ademenitoare a binelui tuturora, dar așa de imposibilă încă.
  Deci ne osîndiți mereu într-o ireală trecere, ci coborîndu-ne pe Pămînt în cunoștință de omenescul învățat.

2065.Ademenitoare înspre partea de ne dorit

   E greu într-un fel să ne mulțumim cu cît ni se oferă, dorim mereu mai mult. Și mai desăvîrșit în bine și util, poate și frumos de se poate. Să nu ne dorim nefirescul, răul, urîtul, nedreptatea și alte fărădelegi, de care e în lume. Plină lumea, ademenitoare înspre partea ce EL, ne dorește a nu o ști. Ci doar îndreptarea înspre cumsecădenia, omului firesc și să-L știm corect.
   Să nu cădem în greșeala de a echivala binele cu răul, îs ele de sorginte Divină. Și atîta, nu le amestecăm niciodată, binele e de dorit cît existăm și de rău să nici nu amintim vreodată. La fel și de urît și alte nedreptăți, firești de altfel, dar nu pentru cel ce-L caută. Ca să devie om adevărat și fără problemele nedrepților SĂI.
   Simpla viețuire nu ne mulțumește, mereu dorim mai mult și putem demonstra aceasta. Căutînd în ziua de azi, aici să fim corecți și doar înspre bine și util. Căutînd dreptatea și să-L știm și sluji doar pe EL. Să luptăm cu nedreptatea lumii actuale, ce nu-L știe și numai la nedreptății li-i capul.

1801.Să vadă cît putem întinde coarda răbdării SALE

   Toți avem dreptul la multe bune și utile ce ni-s date a le cunoaște pe Pămînt cît sîntem. Avem și datorii ce nu ne prea omorîm să le îndeplinim, date Însăși de EL. Și reamintite nu de foarte mult timp, tot de EL, dar tot încă degeaba. Nu ne dezmeticim cum trebuie, n-o fi timpul? Ne mai lasă să vadă cît putem întinde coarda răbdării SALE, ori o fi și alte angarale. Ce încă nu le înțelegem, nedrepții cum sîntem încă.
   Datorii nu cine știe ce, dar totuși în viață trăind normal fără bun-simț, nu-i corect. Și-i de dat înapoi să ne revenim cum eram la început mai umani și cumsecade. Între oameni și să uităm de rele și urîte vorbe și fapte, comportîndu-ne cu binele înainte de toate cele. Uitînd și iertînd mai ușor neplăcerile greșiților noștri ca și EL în dreptul nostru să ne ajute.
   Și-n orice rău e și bine numai trebuie căutat și cultivat să învingă mereu pornirea nedreaptă. Înlocuind-o cu binele firesc, cum trebuie între oameni civilizați. Și invers se întîmplă, buni, corecți în împrejurări nedrepte se molipsesc de rău. Și trebuie să se ferească mereu, ca să le meargă bine în fața Sa și a omenirii.
   Că totu-i trecător, om și realizări,  de nu ești cum trebuie,  nu ca-i fi veșnic dar totuși vei fi timp îndestulat pe Pămînt. Mulțumit tu și ai tăi de viață în tihnă, respectînd conduita între oameni buni. Și știindu-L bine cu respectul cuvenit dat LUI.

1685.Învățătură de minte, dar ți-ai găsit cu omul?!

    Avem neclarități mari în viață, nu merităm a le ști încă. Și ne aflăm în treabă degeaba, irosire de timp prețios cu folos util unde trebuie. Să ne vedem de lungul nasului, că-I treaba LUI, că ne-o dat și astfel de întîlniri. Ce trebuiesc necunoscute, tabuuri date și atît, învățătură de minte, dar ți-ai găsit cu omul?!
    Răul, binele, sîngele, viața, spiritul, Dumnezeu, gîndirea, Pămîntul, natura, Universul, etc, etc, etc.... Nu ni-s date să le aflăm că nu merităm, pentru că nu-L ascultăm încă. Va veni timpul cînd ni se vor deschide larg uși și descuia lacăte. Umblăm ca nechemații cu șperacle și cîte încurcături nedemne unor ființe cu gîndire.
    Curiozitatea, dar ni-ar fi fost suficient să luăm legătura cu EL, făceam cunoștință. Tot din curiozitate și-o rezolvam întreaga viață a tuturora. Nu cred că era greu de se vroia cu adevărat, am ajuns în acest impas de nedescris. Se rezolvă în timp și EL E interesat ca și noi, s-o rupem cu tăcerea. Că avem de toate de aflat.
    Mai ales noi, nepricepuții într-ale noastre mai așa, ne meritate dar tare dorite. Și mai ales despre EL, că aș crede că ne trebuie o grămadă de timp și spațiu să-L aflăm. Și tot nu am ști cît trebuie, spațiu în cap avem, dar nu cred că se cade încă. Să ne cunoaștem pe noi mai întîi în bine și cu bun-simț între oamenii toți.
    Cît despre EL, ne știe cu lux de amănunte din moși-strămoși, de multe generații încoace. Și dorește să ne înțelegem ca între Creator și creație, că încă nu sîntem gata de tot. Mai avem pași de făcut în cunoaștere, dar e nevoie întîi să ne facem competitivi. În fața SA, cum ne dorește, îndreptați între noi oamenii, cu bun-simț și cu binele de făcut mereu.
      N-o intrat zilele-n sac, dar e timpul să ne dezmeticim cum trebuie și mai vorbim. Că trezirea aceasta se poate să mai dureze, e lesne de înțeles. Că atîta amar de vreme nu ne-o preocupat adevărul SĂU, mai defel, nici EL n-o vrut. Nu era timpul, acum se apropie etapa cunoașterii depline, cît și asta va fi? Vom afla și dumiriți altă viață, complet nouă vom ști.

Întărirea

   Cum plictiseala, cum săturarea de vieţuire, e nefiresc, e josnic, viaţa trebuie trăită vrei nu vrei, e de dorit nu de refuzat un cadou de la EL, şi ca orice cadou ce ţi se dezvăluie permanent tot mai frumos desăvîrşit, cît ai de trăit, nu aiurea-n tranvai, fiece o fi.
   Vieţuită în toată complexitatea ei, să nu te mai saturi de viaţă, asta e normal şi să-I mulţumeşti mai permanent în gînd cu EL. Nu ai voie să te plictiseşti, ori eşti o epavă, un ratat, un gunoi uman, aşa te simţi? Nefolositor ?
   Nu meriţi, dar EL se face că nu te vede, că-I refuzi darul, mult dorit de mulţi alţii pedepsiţi de EL pentru grave erori, şi tu ce faci? E darul suprem dat omului, trezeştete, pe ce motiv nu ştii să-ţi chiverniseşti  viaţa ?
   Eşti oare un neputincios, un vai de tine, faci oare umbră degeaba pămîntului, tu care ai primit de la EL lumină pentru viaţa ce o ai în faţă.
   Ce ai făcut cu lumina LUI, ai pierdut-o, irosit-o degeaba, ori nu eşti conştient că EL ţi-a dat lumină, să ştii că ţi-a dat lumină interioară vrei nu vrei o ai de la EL dintotdeauna pentru totdeauna cît exişti.
   Cu lumuna ta poţi ajuta pe mulţi nevoiaşi, nu te vei plictisi niciodată, cautăte în firea ta şi vezi de nu găseşti tărie pentru continuarea existenţei tale rodnice, nu oricum rodnice, fii foarte atent cu ea !
   Nu te întrista că nu ştii ce să faci, că nu-ţi imaginezi trăirea în continuare rodnică, ai o pauză de activitate neprogramată, cere-I ajutor LUI şi numai LUI în gînd neîncetat pînă primeşti răspuns, nu te lăsa!  
   Răspunsul îl vei simţi cumva şi te vei bucura fii sigur, numai să nu disperi, ai răbdare şi atenţie la semnele LUI către tine.
   Ai ieşit la pensie şi e greu fără ocupaţie, cautăţi-o indiferent ce o fi să fie, de nu ai nici un căpătîi, ajută-i pe alţii mai neputincioşi decît tine, şi fii rezonabil la cei ceri LUI, şi răbdător cu atenţia  mărită, nu au intrat zilele în sac, gîndeşte-te de e posibil cum să-L ajuţi şi pe EL cumva, e ceva foarte înălţător, vei vedea!