4148...Atunci fără zăbavă.

  Să ne îndeplinim datoria de părinți responsabili cît vom trăi pe Pămînt, nu anapoda cum e încă prin lume obiceiul nefiresc. Și care-L silește să ne părăsească și în suferințe nici nu ne dumirim de ce? dezinformați și nedrepți în societăți fără Dumnezeu. Unicul din CER, înlocuit pe alocuri de religii păgîne cu cîte închipuiri nătînge ce încă se țin tare pe aicea în pofida necazurilor de tot felul și a morții grăbite.
  Ne avînd omenirea timp să-și savureze pe de-a-ntregul viața, ciobită din neputințe și nelegiuiri ce contează. Mereu SUS, dar pe jos nu prea se vrea a ști ce trebuie de cam cînd lumea asta împămîntenită necorespunzător și încă o vreme. Ce ne va fi anunțată cînd va fi pe gata, luîndu-ne după ceea ce trebuie SUS și jos la fel va fi, vom trăi și vom vedea atunci fără zăbavă.

3134.Zburdalnici și dezinformați, cu minciuna-n vogă și nedreptatea-n potențial mereu crescut, fără noimă

  Că de-ar fi să jucăm doar un rol dat în viață pînă ne îndeplinim menirea, fie cum o fi. Și după aceea ne regăsim altă existență, acuma necunoscută, ce ne adeverește în toate cele. Aflîndu-ne cu adevărat locul ne ni-i dat ca ființe cu gîndire și spirit mai nelimitate. Nu ca acuma, ci-n deplinătatea unor aflări complet altfel, de cît știm ce sîntem azi și de cînd lumea.
  E SF, nu? Poate și PF, doar EL știindu-ne calea ce ne va reveni nouă în continuare. Cînd va fi aceea pornire și-n ce condiții vom afla atunci, doar EL știind cursul timpului și pentru noi. Cerîndu-ne acuma nouă și nu numai de acum, îndreptarea între oameni, concomitent cu aflarea LUI corectă. Cine E și noi în relația cu EL, măcar de respect și demnă conduită, omenește cu adevărat.
  Făță de un EL, ce nu-L dibuim încă cam defel, nici nu ne dorește pînă nu-L ascultăm, nu doar cu urechile. În cerințele date și încă ne respectate întocmai de noi, zburdalnici și dezinformați. Cu minciuna-n vogă și nedreptatea-n potențial mereu crescut, fără noimă.

3062.Noi trecători cu reușite ce bat timpul, EL bate...

  EL ne-o creat pe noi și sîntem o vreme în viață pe Pămînt, doar să ne îndeplinim rația de trăire. Conform unor percepte program, ce le urmăm inconștienți în cea mai mare parte. Încă nu sîntem cum trebuie în fața SA, ne mai îndrumă și ne lasă la voia unor căutări. Spre deosebire de noi trecători și cu unele reușite ce bat timpul. EL bate timpul și noi tot trecem pînă ne va veni vremea să conlucrăm împreună.
  Înspre o cunoaștere încă ne aflată, secretă tare, ce o vom ști la data aceea ce numai EL o cunoaște. Că-n timp ne mai amăgim să nu știm vremea cum trece, absorbiți de cîte munci. Ascunși și feriți de ale timpului extreme, dăinuim o vreme dată fără să știm că trăim. Cum de regulă ăștialalți o duc în neștirea lumescului finit, nedrept și inconștient.
  Cu ale vremurilor toate adunate și simțite de-a valma, mințiți și puși pe nedreptăți cît lumea. Aburiți de cîte nelegiuiri LUI și nouă, ne găsindu-ne încă calea de mult ascunsă. Că nu-L merităm și va mai trece ceva vreme, pînă ne va fi timpul cunoașterii slobod.

1801.Să vadă cît putem întinde coarda răbdării SALE

   Toți avem dreptul la multe bune și utile ce ni-s date a le cunoaște pe Pămînt cît sîntem. Avem și datorii ce nu ne prea omorîm să le îndeplinim, date Însăși de EL. Și reamintite nu de foarte mult timp, tot de EL, dar tot încă degeaba. Nu ne dezmeticim cum trebuie, n-o fi timpul? Ne mai lasă să vadă cît putem întinde coarda răbdării SALE, ori o fi și alte angarale. Ce încă nu le înțelegem, nedrepții cum sîntem încă.
   Datorii nu cine știe ce, dar totuși în viață trăind normal fără bun-simț, nu-i corect. Și-i de dat înapoi să ne revenim cum eram la început mai umani și cumsecade. Între oameni și să uităm de rele și urîte vorbe și fapte, comportîndu-ne cu binele înainte de toate cele. Uitînd și iertînd mai ușor neplăcerile greșiților noștri ca și EL în dreptul nostru să ne ajute.
   Și-n orice rău e și bine numai trebuie căutat și cultivat să învingă mereu pornirea nedreaptă. Înlocuind-o cu binele firesc, cum trebuie între oameni civilizați. Și invers se întîmplă, buni, corecți în împrejurări nedrepte se molipsesc de rău. Și trebuie să se ferească mereu, ca să le meargă bine în fața Sa și a omenirii.
   Că totu-i trecător, om și realizări,  de nu ești cum trebuie,  nu ca-i fi veșnic dar totuși vei fi timp îndestulat pe Pămînt. Mulțumit tu și ai tăi de viață în tihnă, respectînd conduita între oameni buni. Și știindu-L bine cu respectul cuvenit dat LUI.

1773.Ne încadrăm în timpii dați, o ducem mult și bine

   Ni s-a dat din start o misiune ce trebuie s-o ducem la final. Nu-i nevoie să ne risipim, ci s-o îndeplinim cu cît mai puține pierderi de se poate. Nu să murim pe timpul vieții, cu misiunea neîndeplinită. Cum vine asta? Simplu, nu ne încadrăm în termenele date și în criză de timp bun, sîntem penalizați. Și se poate merge pînă la moarte. De ne încadrăm în timpii dați, pe etape o putem duce mult și bine.
   Să nu ne complacem nedreptății și mediocrității lumii, ci de bine și util mereu. Căutînd și de EL, că și EL de noi se interesează continuu. Cu încredere în oamenii adevărați chiar și-n străini acordîndu-le creditul necesar. Și vom vedea în timp că ieșim mai bune decît cu neîncrederea ce ne-o format-o lumea.
   Sînt realizări în edificare, care-s mai promițătoare ca lucrarea gata. Ne facem iluzii despre lucruri ne gata și greșim aprecierea din necunoaștere adevărată. Lipsa răbdării și a previziunii ponderate. Nerăbdare ne joacă feste, graba strică treaba. Moderația e necesară în existență, ca să răzbați azi prin așa societate nedreaptă. Dar nițel mai ferm și clar, să fii cu demnitatea nepătată
   Datoria unor înfăptuiri ne poate face fericiți, chiar și-n societatea de azi. Și de nu găsim remediu cerințelor spirituale, lumea-i mare și foarte diversă în toate domeniile. Existența se poate continua și-n alte zări, mai puțin civilizate, dar cu o cunoaștere a SA mai bună. Ne trucată de nedreptatea în expansiune totalitară și intolerantă.

1503.Înţelegînd Baza vieţii

    Ne facem planuri de viitor, cîte şi mai cîte închipuiri, cu familia şi noi singuri cum ne vom petrece timpul. Dar EL nu-I întrebat de ne dă voie,să-I cerem îngăduinţă măcar, nu să-L ignorăm şi de asta, de regulă nu ne iese nimic. Mai se poate cînd ni-i lumea mai dragă s-o băgăm pe mînecă, şi eşuăm din neatenţia noastră, faţă de datoria ce I-o avem. Odată ce EL ne-o cerut tuturora atunci acum 77 de ani, să ne îndreptăm, potolim şi şi-o călcat pe inimă, acceptînd religiile astea. ÎI sîntem datori toţi de oriunde din lumea asta, căutînd îndreptarea dorită SUS.
    Să ne îndeplinim menirea-n lume dar cu privirea la EL şi să nu-L ignorăm nicidată, că ne costă. Şi să avem grijă continuu de fiinţa noastră să se împlinească în ce-i omeneşte pe aicea între noi toţi. O realizare măreaţă, Divinitatea încă lucrează la noi,acum finisări, dar tot în timp, nu deodată, are tot timpul de pe lume. Şi ne aşteaptă să evoluăm în direcţia dorită, ne mai îndrumă şi direct, ca acum 77 de ani, dar şi prin altele. Ce le simţim în timp inexplicabile schimbări ce ne urnesc înspre ce trebuie.
    Avem nişte coordonate în viaţă, care ne ghidează-n existenţă, frica, erosul şi foamea, astea toate cînd eram mai neisprăviţi. Acuma e diferit, frica, de-L respectăm şi-L ştim corect îndreptaţi, nu-i, ne-o cunoaştem cu EL alăturea, mai puţin suferim şi chiar de loc. Foamea-i normală în existenţa pe Pămîntul SĂU. Şi erosul cu bun-simţ ni-l controlăm înfînîndu-ne, moralizîndu-ne cum ni se cere.
   În lucrurile de înfăptuit în viaţă, singuri ne muncim să creem, noutăţi, o altă lume, cum ne pricepem, dezvoltînd realităţi noi, bune şi utile. Că-i destul de dificil, dar nu imposibil de vrei şi ai curajul împlinirii năzuinţelor, oricare ar fi. Chiar şi spirituale de te încumeţi, e de lucru înţelegînd Baza vieţii, fără de care sîntem nimeni şi de azi pe mîine, nesiguri pe noi şi restul.
   Ni se pare, dar nu ştiu de-i şi corect, că prin existenţa noastră pe Pămînt împlinim o căutare a Întregului. Că fără noi cam lipseşte Totului, o părticică, dar mai avem paşi de făcut înspre îndreptarea cerută, altfel nu-i chip.